duminică, 10 iulie 2011

Viena sau o ceasca de cappuccino vienez!







Nu-mi propusesem asa serios sa ajung in vara asta la Viena, dar bineinteles ca viata isi face de cap si imi ofera surprize minunate, mai ales calatorii si mai ales neprogramate.
Nu am mai calatorit pina acum cu masina in afara tarii, mai ales ca iubesc sa ma “dau” cu avionul, oriunde, oricind si mai ales…spre orice destinatie, dar de data asta, nimic din rutina calatoriile mele nu a intervenit.
Intr-o noapte fara somn, vorbeam cu Andrei pe net, de una de alta si el imi zice, trebuie sa ajung la Viena, am treaba acolo….eu:  Viena?...cappuccino!!!vreau si eu…asa ca fara prea multe discutii am pregatit o excursie, cu masina, cu Andrei si cu inca un prieten.
Am ajuns noaptea la Viena, ceea ce o face, dupa mine, mai spectaculoasa decit ziua.
O bijuterie arhitecturala, si pentru ca sint fanul cladirilor vechi din toate timpurile, a fost ceva impresionant sa vad atita arhitectura si istorie in acelasi loc.
Multe clădiri sint construite în stilul baroc, deşi este o combinatie interesanta din toate stilurile.
Palatul de vară al împăraţilor, Palatul Schönbrunn, am aflat ca a fost construit ca şi un rival celui de la Versailles, insa nu este la fel de mare ca acela.
Catedrala "Sfântul Ştefan" (Stephansdom), care a fost construită în secolul al XII-lea este de asemenea de o mare valoare arhitecurala, m-a lasat fara cuvinte.
Centrul istoric al oraşului, am aflat ca face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001
Ceva din farmecul ei gasiti la Timisoara, in zona istorica.
Luminata, cu terase cochete, cu multi oameni pe strazi, turisti evident, plina de viata, un loc romantic si cool in acelasi timp, pentru shopping addictied, asta e pentru mine Viena.
De fiecare data cand ajung intr-un loc nou, iau strazile la picior, insa de data asta, nu am inceput chiar asa, asta pentru ca dupa cum v-am spus, nu ne-am programat nimic, nici unde sa stam.
Nebanuind ca am nimerit in perioada reducerilor la haine, totul era ocupat, asa ca nu va sfatuiesc sa faceti ca noi, desi poate fi fun, uneori, daca ai nervii tari.
Dragii mei prieteni fusesera cu ceva timp in urma in Viena, tot spontan, cu harta, nu cu GPS-ul si din amintirile lor si cu ajutorul citorva localnici, am nimerit la o pensiune, cu baia pe hol, totul curat, dar cam scump pentru conditii, dupa citeva ore bune de bintuit.
Nu ne-am lasat doboriti de oboseala si  la miezul noptii, am luat harta, aparatul foto si am plecat la cucerit orasul.
Mozart, Beethoven,Schubert,Brahms, Vivaldi si mai ales Strauss, care a compus minunatele valsuri, toti au trecut prin Viena, o povara a istoriei musicale universale, pe care o poarta cu mindrie, iar pe mine m-a emotionat si m-a lasat fara cuvinte.
Credeati ca am pierdut ocazia sa beau acel minunat cappuccino, bineinteles ca nu!
La o terasa de cartier, o doamna draguta, mi-a servit un cappuccino vienez extraordinar, nu pot insa sa ma laud ca la fel am facut cu snitzelul vienez, de data asta l-am ratat, am ales sushi si inghetata, asta pentru ca era atit de cald, incit as fi mincat cu siguranta mai usor o masina de gheata.
E mult de povestit si sint multe de vazut, palate, strazi, cafenele, Dunarea “Albastra”, oameni, povesti, istorie…toate le puteti descoperi fiecare din voi, daca in fiecare calatorie aveti sufletul si mintea deschise,restul… e istorie!Pana data viitoare va doresc experiente minunate, calatorii nemaipomenite si va invit sa-mi scrie-ti si sa ne povestiti cea mai frumoasa calatorie, experienta, poveste, pe care ati facut-o si va schimbat, cumva, esential!text publicat in 2008

2 comentarii:

  1. Frumos blog, bravo! Oricum, putine scrieri despre espresso in blogosfera...din pacate!

    Apropo de articol, asta vara cand am fost in Viena am zis sa ma iau dupa gura lumii si sa intru la magazinul Julius Meinl din centru, pierdut printre atatea mizerii de magazine de capsule... Dupa o experienta jalnica in Romania cu boabele Gourmet de la JM zic sa vad ce au in magazinul lor - cand ce sa vezi, o cucoana la 50 de ani care nu prea avea habar de ce inseamna cafeaua vine sa-mi prezinte pachetele de 250g(20Euro), vreo 7-8 ca tipologie. Ma uit la ele si vad ca aveau o capsa in cap, deci niciun sigiliu. Atunci m-am gandit ca o fi proaspat prajita si nu e nevoie si o intreb de sursa boabelor. Cucoana scoate un pachet de 1kg si imi spune mai mult prin semne ca toarna de acolo in pungutele de 250g si apoi pune o capsa clasica de birou. Banuind oroarea, imi bag nasul in punga "mama" si ma loveste un miros de cafea statuta/oxidata/fada. I-am zis la revedere si m-am carat!
    Dupa multe incercari de-a lungul timpului, a fost ultima cafea ambalata pe care am mai incercat-o! De atunci beau exclusiv de la prajitoriile din Bucuresti (sarkis, papajacques, delicateseflorescu, keskerian), cafea proaspata, incomparabila cu vreo marca de amabalate, indiferent de marketingul din spatele ambalajelor stralucitoare!

    P.S. - seteaza posibilitatea ca orice comentator sa-si puna un nume caci in prezent blogspot ma obliga sa ma loghez intr-una din retelele sociale impuse de ei in loc sa imi ceara la comentare nume/email/site! De aceea apar cu un site in loc de un nume, caci asa sunt inscris pe Google!

    Liviu Fratila

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt o începătoare in domeniul " coffee " , preferatul meu fiind cappuccino. Voi ajunge in curând la Viena , un oras ce imi provoacă nostalgie si melancolie, ca si cum viața mea s-ar fi petrecut cândva acolo si trebuie sa ma reîntorc . Ador orașele cu o istorie fascinanta!

    RăspundețiȘtergere