Coffee with love from Panama, taste it in Athena!!!Amazing coffee people!

Calatoriile sint modul prin care imi incarc sufletul, iar dupa atitia ani, ma infrupt din asta cu aceeasi placere si nu ma satur!

Cafeaua mi-a oferit aceasta placere sublima de a combina doua lucruri pe care le iubesc la fel de mult, sa calatoresc pentru a descoperi  si degusta cafele senzationale!

Acum doua saptamini am trait una din cele mai frumoase experiente legate de cafea, intilnitndu-l pe Graciano Cruz!

Graciano este din Panama, este fermier, unul atipic cei drept si calatoreste impreuna cu boabele sale minunate sa ofere oamenilor pasionati, experiente de neuitat.

Am fost invitata sa particip la un cupping profesional la Samba Coffee Rosters in Atena si da, a fost o experienta profesionala, senzoriala si de networking care mi-a schimbat iremedial perspectiva asupra a ceea ce fac.

Graciano  e plin de viata, e un nebun frumos, atit de pasionat de ce face. incit calatoreste mai mult, decit sta cu familia sa, pentru a experimenta cafea, a  trai cafea , a degusta si e molipsitor, incit la final esti indragostit total de personalitatea lui.

Echipa de la Samba a reusit sa adune la acest eveniment tineri barista, roasteri, proprietari de cafenele, o comunitate de iubitori de cafea, care chiar daca sint concurenti, intr-o piata de extrem de puternica, au venit pentru o experienta senzoriala unica.

M-am simtit tare norocoasa dupa doua ore de cupping si va spun sincer, ca daca faceam asta trei zile, nu m-as fi plictisit.

Am testat cafele din Panama si El Salvador, toate natural proces, diverse incrucisari si moduri de prajire, senzationale!

Citeodata experientele prin care treci, te golesc de cuvinte si nu le mai gasesti, ca sa poti  exprima, ceea ce ai vrea sa spui, am in minte doar aromele si gusturile si energia frumoasa a oamenilor pe care i-am intilnit pe care sincer mi-as dori sa o intilnesc mai des  si la noi.

Athena e frumoasa, galagioasa ca o adolescenta si DA, grecii stiu sa te faca sa o iubesti si mai mult, prin pofta lor de viata!

Am vizitat cele mai importante cafenele din Atena, nu am reusit sa ajung la toate, dar exista data viitoare, cind vor mai fi citeva noi, care acum se modeleaza.

Ce mi-a placut cel mai mult este faptul, ca daca isi deschide unul din ei  o microrosterie nu se gindeste, cum sa se duca sa-i ia clientii amicului sau, ci se gindeste, cum sa-si aduca clienti in locatia lui, pentru ca are cafeaua cea mai buna, retetele cele mai interesante, oamenii cei mai priceputi.

Asta mi s-a parut cu adevarat frumos, pentru ca dincolo de ceea ce detii, e calitatea umana, care ne face sau nu speciali.

De cind m-am apucat sa scriu pe acest blog, ma invirt in jurul acestei idei....CALITATEA UMANA.

Este simplu.....e ca atunci cind cautam specialitty coffee si nu cafea comerciala, de ce?pentru calitate, asta se aplica peste tot!

Nu conteaza cit de frumoasa e locatia ta, cit de frumos zimbesti in poze, cit de fericit esti ca tu ai reusit, dind din coate si calcind pe sufletele oamenilor, asta chiar nu conteaza, conteaza CALITATEA UMANA, care ne face speciali ca si Graciano Cruz si cafelele lui sau ordinary people, care pretind ca sint speciali.

Keep in mind and drink good coffee!

Mai jos aveti traducerea facuta de Graciano, acestui material!
Journeys are the way that I upload the soul, and after so many years, I partake of it with the same pleasure and not get enough! 
Coffee gave me this sublime pleasure to combine two things that I love so much, to travel to discover and taste sensational coffee! 
Two weeks ago I experienced one of the most beautiful experiences related to coffee, intilnitndu it on Graciano Cruz! 
Graciano is from Panama, is a farmer, as the atypical and travels with its wonderful beans to give people passionate, unforgettable experiences. 
I was invited to participate in a professional cupping Coffee Samba da rosters in Athens and was a professional experience, sensory and networking that irreparably changed my perspective on what I do. 
Graciano is full of life, is crazy beautiful, so passionate about what he does. exciting travels more than sit with his family to experience coffee, coffee live, to taste and it was contagious, so that in the end you total love his personality. 
Samba team managed to gather at this event young barista, roaster, cafe owners, a community of coffee lovers that even if competitors are in a very strong market came to a unique sensory experience. 
I felt very lucky after two hours of cupping and honestly say that if I was doing it three days, I would not be bored. 
We tested coffees from Panama and El Salvador, all natural process, various crossings and ways of roasting, sensational! 
Sometimes experiences are through, you empty words and no longer find, so you can express what you want to say, I have in mind just beautiful aromas and flavors and energy of the people I've met on my sincere I want to meet more often to us. 
Athena is beautiful, loud as a teenager, and yes, the Greeks know how to make you love her more, by their lust for life! 
We visited the most important cafes in Athens, we did not arrive at all, but there next time, when there will be some new shapes that now. 
What I liked most is the fact that if one of them opens a microrosterie not consider how to go get his clients his friend, but is thinking how to bring customers's location, coffee because it has the best, most interesting recipes, most skilled people. 
That seemed really nice, because beyond what you own, it's human quality that makes us special or not. 
Ever since I started writing this blog, I revolve around this idea .... human qualities.
It's simple ..... is that when looking specialitty coffee and commercial coffee not, why? For quality that applies everywhere! 
No matter how beautiful is your location, how nice smiling in pictures, how happy you are that you have failed, giving the elbows and stepping on people's souls, it really does not matter, matter of human qualities that makes us special as Graciano Cruz and his coffee or ordinary people who claim that they are special.

RIMINI 2014!

Nu pot sa nu zic ca nu am asteptat acest campionat mondial de la Rimini foarte mult, as minti!
L-am asteptat pentru ca ..asa cum stiu multi din cei care ma cunosc, Italia, este ca si acasa pentru mine.
In ultimii 4 ani a fost locul in care am calatorit cel mai des, am jurizat ultimele doua campionate nationale, o mare onoare pentru mine, comunitatea de barista din Italia, ma iubeste..cred ca mai mult decit in Romania:)))..da ..ce pot sa spun Rimini, e foarte familiar si a fost o alegere EXCELENTA ca si locatie...insa nu stiu daca in iunie, cind poti sa stai la plaja si sa te relaxezi, e cea mai buna perioada pentru a muncii, orice ai face, oricit de mult ti-ar placea.
Petrecerile de pe plaja organizate de La Marzocco au rivalizat cu campionatul:))cei mai  multi stiu de ce!
Am vazut multe in lumea cafelei, dar in unele dintre seri trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa...si nu mereu placut!
Drumul a fost amuzant si obositor si mi-a dat mult de gindit cu organizarea unei excursii intr-o tara producatoare de cafea, am avut intentia la un moment dat sa fac o excursie cu vreo 40 de persoane:)), insa dupa drumul in Italia, mi-am dat seama ca cel mai mare grup poate fi de 4 persoane maxim.
Mi-a placut energia de gladiatori a baietilor si energia minunata pe care a avut-o Katy, care m-a suprins cit de frumos o transforma aceasta pasiune pentru cafea.
Multi dintre cei care au vazut performantele tuturor campionilor de anul asta, nu au avut cum sa vada munca, pasiunea, efortul depus, iar uneori timpul si emotiile nu au fost de partea lor.
Evident ca-mi doresc sa fim campioni mondiali si cred ca ...daca eu nu-mi doresc, care am pornit nebunia asta cu cafeaua si competitiile in Romania, nu stiu cine.
Trebuie sa recunosc  insa, ca pentru posibilitatile pe care le avem, pentru piata de la noi, care este inca ca o fata mare, sintem pe drumul cel bun.
Nu-mi place ca nu ne-am dezmintit ca natie si exista oameni, inca, in aceasta mica comunitate, care fac bussines cu cafea si care nu stiu, ca se afla in aceasta pozitie privilegiata, pentru ca eu am avut un vis si mi-am pus sufletul, economiile, munca si anii la bataie sa fac ca acest vis sa existe.
Nu-mi doresc sa fim prieteni, nici sa bem bere impreuna, dar cind unii  dintre fosti campioni au lipsa celor  7 ani de acasa si nu dau buna ziua, doar pentru ca au alta parere decit mine, e o problema si nu pentru mine, e o problema pentru caracterul acestor persoane, care se erijeaza (stiu ca nu cunosc cuvintul, au lucrat in bar, nu au avut timp de scoala) in luptatori ai unei cauze pe care nu le-a dat-o  nimeni si e trist, e foarte trist.
Nu mi-am dorit bisericute, DAR nici nu-mi doresc oameni in jurul meu, care nu vor sa faca nimic pozitiv, ci doar cum bine zice Laurentiu, sa faca poze la evenimente, nefacind NIMIC  concret pentru comunitatea de barista sau de cafea.
Au un bussiness de succes cu cafea(cinste lor), dar asta nu inseamna, ca ai dat ceva inapoi, dupa ce ai primit sansa de a fi unul din acei putini, care sa-si reprezinte tara intr-o confruntare internationala.
NU ar trebui sa-ti spun eu, ca nu ai bun simt.("prietenii" se stiu), ar trebui sa stai strimb si sa gindesti drept, ca inainte de 2010, nu stia nimeni cine esti, doar prietenii tai si familia, nimeni din lumea cafelei vreau sa spun, ca sa fiu inteleasa.
Toti "luptatorii"pentru speciality coffee, care se pling ca nu promovez cafea de specialitate, ar trebui sa-si aminteasca, ca eu am fost prima care le-am propus, sa vina la evenimente, chiar gratis.....stiti ce s-a intimplat cu acesti "luptatori", au lasat balta multe din evenimente, pentru ca e greu sa muncesti ca voluntar, sa cresti o nisa sau o piata, e mai bine sa fii un profitor, lipsit de bun simt si sa te simti ofensat.
Oamenii despre care vorbesc se stiu, ceilalti care vor sa avem o relatie decenta sint asteptati cu un ...imi pare rau...pe strada Zefirului...si lucrurile se pot rezolva.
Nu trebuie sa fim prieteni, nici macar sa iesim la bere, dar cind esti unul din cei care ai beneficiat de munca mea, de pasiunea mea, de visul meu, ai macar decenta sa zici buna ziua, sa vii sa sustii campionii nationali, sa nu te prefaci prea ocupat pentru a putea sa stai dracului pe un scaun si sa fii ROMAN...15 minute, 12 minute,10  minute...frumos ar fi sa simti, sa strigi, sa traiesti, dar ce sa-ti cer cind tu nu simti nimic, ce pot sa-ti cer!!!NIMIC
intr-o lume ideala rr fi frumos doar sa ne privim in oglinda si sa fim sinceri cu noi, chestia asta ne-ar ajuta sa fim OAMENI.
In rest...... Rimini  a fost superb, cafele bune, oameni frumosi, care nu-ti cer 500 de euro sa impartaseasca cu tine pasiunea pentru cafea.....si sincer de-abia astep sa ajung din nou in ianuarie.
Nu- mi place sa spun oamenilor lucrurile pe care ei singuri ar trebui sa le stie si nici sa sciu in fiecare post cite am facut pentru foarte multi oameni din aceasta comunitate, minuscula de barista, dar se pare ca, in Romania,din pacate,  modestia e privita ca prostie si nu ca buna crestere.
Rimini si Melbourne au fost cred, cu toate discutiile si problemele ce le0am avut, cele mai frumoase experiente, de cind merg la campionate si stiti de ce?....pentru ca oamenii astia care sint campioni au ceea ce multora le-a lipsit - 7 ani de acasa.
Sint o echipa, s-au ajutat, s-au sustinut, isi fac planuri, cum sa ajute sa mergem mai departe, cu ceea ce am inceput, se zbat, muncesc si sint oameni frumosi...cu personalitate, dar care nu m-au facut sa ma simt o halta in viata lor si apreciaza efortul si munca depusa si stiu cit de greu e sa schimbi ceva, sa educi, sa cresti, sa fii voluntar...
VOLUNTAR...pentru mine inseamna sa iubesti atit de mult ce faci, incit nu cuantifici asta in sume la sf. lunii.
Sint mindra si le multumesc ca au inteles, ca cel mai important lucru, inainte sa fii campion, este sa fii OM.
La final, este o persoana careia vreau sa-i multumesc, care mi-a facut fiecare seara in Rimini, speciala si mi-as dori, acum cind il cunosc mai bine, sa-si gaseasca in primul rind linistea si sa-si indeplineasca toate visele, oricit de nebune sint!
Daca nu visam, nu traim, asta cred, cu cit e mai nebun visul tau, cu atit mai puternic si special esti!

Alte campionate mondiale, alti campioni, toate-s noi si vechi is toate!!

2014 Melbourne

Melbourne din 2014 a fost mai prietenos decit Melbourne din 2013, prietenos ca si gazda, nu prietenos ca si intimplari legate de lumea cafelei.
Bineinteles ca orice experienta legata de campionate si campioni este una noua si total diferita de anii precedenti, doar problemele cu banii, legate de deplasari sint aceleasi ca in fiecare an, dar sper ca anul acesta macar fiecare sa fii inteles sacrificiile care se fac sa fim acolo prezenti, la aceste campionate.
Dupa atitia ani de campionate de barista nationale si internationale trebuie sa recunosc ca NU sintem o tara saraca, dar nici una bogata nu sintem si asta inseamna direct sau indirect, posibilitatea noastra de a ajunge sa participam la un campionat mondial la un hotel 4 stele sau la un hotel de 2 stele.
Ma leg de stelele de la hoteluri pentru ca e o forma de masura, prin care ne putem evalua si pe noi, unde sintem, ce putem, ce vrem, ce stim , dar si frustrarea ca desi am putea locui la 4 stele, pentru ca meritam, nu ne permitem decit doua stele,pentru ca atita putem.
Melbourne de anul acesta a fost mai prietenos decit cel de anul trecut, sintem in primele 8 natiuni in lume la preparate pe baza de cafea si alcool, am urcat vreo 8 locuri la Latte art ajungind pe 16 si mai avem un pic de munca pentru cup tasting.
Competitiile au fost pline de stress, ca de obicei!
Noi romanii sintem o natie tare zbatatoare, talentata si un pic cam agresiva, insa uneori, din pacate, nu contam pe niste liste, asa cum conteaza Australia, care este o piata mai buna pentru unii sponsori decit este Romania.
Nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa-i dau dreptate unui prieten care mi-a spus, ca daca am chef sa fac politica, nu am decit sa ma bag in chestia asta cu competitiile internationale.
Atunci cind am discutat cu el m-am enervat, ca era lipsit de sensibilitate, dar acum am inceput sa devin eu cinica si nu e chiar amuzant.
In Melbourne am fost mindra de echipa cu care am mers si am fost pentru  prima data frustrata pentru lipsa de posibilitati in a schimba ceva, a fost pentru prima data cind m-am intrebat, incotro se indreapta toata povestea asta cu competitiile de barista, m-am simtit ca la Eurovision, s-a votat intr-o directie, doar pentru ca trebuie sa fim toleranti cu barbatii, care se imbraca cu rochie si nu se rad.
A fost prima data cind nu am stiut ce sa spun unui barista, eu arbitru international fiind, pentru ca stiam ca el are dreptate............... si nu era roman, era unul din cei care stateau cu fisa de jurizare in fata, resemnat.
Stiu ca ...peace, love and coffee, dar citeodata, niste oameni, care sint intr-o pozitie, din diferite circumstante, gresesc si unele greseli sint atit de grave, ca nu mai pot fi reparate si ma intreb ce facem?Incotro?
Anul acesta am jurizat in Spania si seful juriului a facut o greseala, destul de mare, care l-a costat pe un barista 3 locuri in finala si a trebuit cu totii sa ne confruntam cu un barista inteligent, care a inregistrat totul.
Finalul a fost ca seful juriului nu a putut decit sa spuna, ca si arbitrii sint oameni si fac greseli, dar baristul respectiv a fost asezat pe pozitia pe care o merita, i s-a dat locul pe care l-a cistigat pe drept, ar fi fost mult mai trist sa fie locul 1 si sa nu se mai poata schimba nimic.
Dar experienta Spania mi-a demonstrat ca se poate schimba, iti trebuie multa putere, sa-ti invingi orgoliul si sa spui, imi pare rau sint om, dar pot schimba asta, fiindca asa e corect.
In Melbourne, baristii au fost mai buni  decit arbtrii, care i-au arbitrat, asta a fost feelingul meu, dar pina la urma cu totii sintem oameni si gresim, nu?
Dupa experienta Melbourne 2014, eu am invatat ca trebuie, ca noi romanii sa fim un pic mai relaxati in fata competitiilor, sa incercam sa ne bucuram mai mult si sa ne apreciem mai tare, fiindca nu doar locul pe care l-ai luat conteaza in viata ta profesionala, ci ce vei lasa in urma ta dupa toate experientele, ce  vei schimba, citi oameni vei invata sa iubeasca ceea ce fac, citi oameni vei face sa zimbeasca pentru ca le-ai pregatit cel mai minutat espresso si citi oameni vei impresiona cu povestile tale.
Da!asta am invatat si asta voi incerca sa-i invat si pe viitorii nostrii campioni, pe care-i voi pregati, sa nu uite ca au inceput sa concureze, doar pentru ca iubesc cafeaua!Restul e poveste!Revin cu Rimini!

DESPRE ARBITRII SI COMPETITIILE DE BARISTA!

Competitiile de barista sint acele concursuri in care mai multi barista doresc sa-si etaleze maiestria in a prepara cafea si bineinteles, ca in orice competitie exista si niste oameni care stau pe scena si testeaza din toate preparatele pe care barista le servesc.

In competitia clasica de barista exista 4 arbitrii senzoriali, 2 arbitrii tehnici si 1 cap al arbitrilor, care este responsabil in a media si creea acel echilibru pe care il cautam  si noi cu totii intr-o ceasca de espresso – echilibrul intre dulceata, aciditate si amar si mai ales sinergia intre espresso si  ingrediente.

Incepind sa scriu acest material nu pot sa nu amintesc de prietenul meu grec Tasos, care a fost prima persoana care m-a incurajat sa ma apuc de jurizat, de ce am facut-o?Pentru ca m-a fascinat si ma fascineaza gustul diferit al cafelei din fiecare ceasca.

Cafeaua implica multa pasiune si munca si datoria unui  arbitru este sa aiba cunostinte despre cafea si despre regulamente, rabdare, pasiune, timp, picioare sanatoase si spate puternic  si pentru unii dintre ei si stomac la fel de puternic.(si nu glumesc).

Toata aceasta munca este una de voluntariat, nici un arbitru nu este platit pentru a juriza si uneori  ceea ce jurizeaza este departe de ceea ce se poate numi o cafea decenta, imaginatia baristilor  neavind limite, amestecul pe care-l fac ingredientelor cu espresso, poate “ucide” si  espressoul , dar si stomacul arbitrilor.

E  amuzant  ca de fiecare data cind merg la un nou concurs de barista ,  ma gindesc la ce trasnaie voi mai bea si cum ma voi simti dupa, nu vreti sa stiti ce imaginatie au copii astia si cum citesc ei regulamentul.

In toti acesti ani de cind calatoresc sa jurizez competitii de barista am cistigat multe experiente memorabile, am testat multe cafele extraordinare sau nu, am cunoscut oameni cu aceeasi pasiune ca si mine, care mi-au devenit prieteni si care m-au facut sa iubesc si mai mult cafeaua.

Ceea ce ma face sa continui este surpriza pe care mi-o ofera fiecare ceasca pe care urmeaza sa o primesc  si increderea  care-mi este rasplatita de fiecare barista pe care-l jurizez, increderea pe care ei o au in ceea ce descopar in bauturile lor.

Am jurizat déjà foarte multe competitii internationale, cu unii dintre cei mai importanti oameni din industria cafelei  la nivel mondial si toate aceste experiente m-au ajutat sa invat de la cei mai buni si sa pun in practica acasa, in Romania, unde ma straduiesc  sa ofer  din cunostintele mele tuturor celor care se implica in jurizare.

Inceputurile jurizarii in Romania au fost prin anii 2010, deoarece inainte de asta nu se facuse mare lucru, desi aveam persoane care-mi indicasera ca se pricep la asa ceva.

Primul nostru campionat a fost foarte amuzant, fiindca eu trebuia sa aduc jurati internationali (inca o data trebuie sa-imultumesc lui Tasos pentru increderea lui in mine), pe care i -am gasit cu greu si de asemenea trebuia sa avem si arbitri romani.

Nimeni nu avea nici o idée si toti erau la fel, fara nici o baza, am format in 2010 prima echipa de jurati romani, care au facut un mic training, fiindca nu am avut timp sa facem mai mult si oricum mult mai tirziu am aflat ca trainingurile pentru arbitri sint foarte costisitoare si foarte complexe.

Tot in 2010 am format si prima echipa de arbitrii care a mers sa jurizeze prin tara, la primele regionale de barista organizate vreodata in tara noastra.

Am fost norocoasa atunci fiindca am avut buget sa-i tratez ca niste arbitrii internationali, desi pe unii dintre ei  i-am ales doar in speranta ca-i voi putea forma si ajuta sa devina arbitrii de mare calibru.

Nu mica mi-a fost surpriza ca dupa primul an sa descopar cu unii dintre ei nu au inteles, ca ei sint voluntari si ca tot ceea ce te mina sa mergi sa jurizezi este pasiunea pentru cafea, aceea pasiune care ma mina pe mina, fara falsa modestie, sa-mi las familia de multe ori, nu in cea mai fericita situatie si sa merg la competitii, stiind ca sint barista(copii pentru mine) care asteapta sa-i ajut/ajutam  sa devina mai buni.

De anul trecut am inceput si in Romania workshopuri pentru arbitrii, pentru a creste increderea baristilor din Romania in arbitrii romani care-i jurizeaza  la fiecare competitie natioanala.

Primul l-am realizat in august anul trecut si a fost un workshop de doua zile, in care au fost examene practice si examene scrise, evident la care i-am invitat pe toti aceeia care au jurizat vreodata o competitie in Romania.

Ceea ce m-a determinat sa fac workshopuri si sa renunt la unii dintre oamenii care au jurizat in Romania, este lipsa acestor personaje de bun simt si profesionalism, a fost si cazul in care personajul (celebru in piata de cafea din Romania), a incetat sa mai vina, doar pentru ca nu avea nimic de cistigat,(financiar vorbind),ca de altceva nu era interesat.

Desi sint, fara falsa modestie, cel mai bun si experimentat arbitru pe care-l are tara asta, am platit certificari si examene din 2010 incoace in fiecare an, pentru ca mi se parea absurd sa fac ceva fara sa am experienta la nivel international  si fara sa fiu examinata.

Ceea ce m-a surprins la noi in tara este ca unii dintre acesti domni care au fost chemati la jurizare, doar pentru ca la inceput trebuie sa alegi oamenii pe care-i vezi capabili sa faca asta, au inceput sa bata cimpii cu gratie vis-a vis de statutul lor de arbitrii(nu le sint platite deplasarile, fumau intre concurenti, nu recunosteau diferentele intre boabele de cafea, nu citeau regulamentele etc.), bineinteles ca sint aceia care nu vin la workshopuri sa fie testati, odata pentru ca nu sint capabili sa dea un test si sa plateasca pentru asta si in al doilea rind ca e foarte frumos sa te promovezi ca arbitru, pozitie pe care ai avut privilegiul sa o ai, la un moment dat.

 Am ales aceasta metoda  de testare dupa  4 ani de competitii regionale si nationale pentru a creea arbitri cu cea mai inalta pregatire pentru competitia nationala, pentru respectul pe care-l datoram baristilor, care-si sacrifica timp si bani sa se pregateasca sa ne arate tot ce-i mai bun legat de cafea la competitia nationala.

Personal in fiecare an merg la certificari internationale pentru a  putea face upgrade la tot ceea ce stiu, pentru viitoarele competitii pe care le voi juriza.

Fiecare workshop dureaza minim 2 zile si lucram de la 9 dimineata pina la 7 seara, fiind continuu testati practic si in scris vis-a vis de fiecare competitie in parte.

Va scriu toate aceste lucruri pentru a va face cunostinta cu o alta parte a lumii competitiilor si scriu mai ales pentru acei barista care daca citesc  acest material, sa priveasca cu mai mult respect  arbitrii, care vin din timpul lor liber sa jurizeze competitiile  si care muncesc in tot acest timp pentru a da valoare meseriei de barista si pentru acei arbitrii care au avut onoare si privilegiul sa se afle la un moment dat in acesta pozitie si sa faca tot ceea ce se poate sa se ridice la inaltimea baristilor care concureaza in fata lor.

Personal eu doresc sa le multumesc tuturor acelor arbitrii si barista, care m-au onorat cu prezenta lor in viata mea profesionala si care mi-au dat acest privilegiu sa-i cunosc prin pasiunea lor pentru cafea.

Am avut un vis....si azi mi s-a indeplinit:)!

Dragilor,

Azi scriu din nou dupa foarte mult timp pentru ca cineva m-a facut sa scriu, Vlad m-a facut sa scriu din nou azi.
Azi la Timisoara a avut loc Competitia Regionala de Barista si a fost departe de ceea ce mi-as fi dorit, DAR....a fost Vlad.
Vlad Faur detine impreuna cu prietenul lui Dan - The Coffee Project in Timisoara, doi nebuni frumosi din tara asta, care lupta sa fie altfel,zi de zi, iar azi Vlad a fost Colin Harmon al Romaniei si nu exagerez.
Nu numai cafeaua a fost extraordinara, ci si prezentarea, emotia si pasiunea lui m-au facut sa uit ca sint la Timisoara, unde oamenii au doua viteze...incet si foarte incet, unde oamenii nu vor sa vina la competitie pentru ca ....nu stiu exact care e motivul, pentru ca proprietarilor de locatii nu le pasa cum se dezvolta angajatii lor, etc....da Timisoara!!!
Timisoara din pacate in materie de cafea nu a fost pina acum, decit o mare dezamagire, e trist ce spun, dar asta e tristul adevar, dar Vlad in seara asta m-a facut sa ma gindesc, ca exista speranta, ca poate Vlad si Hariss si cu Ion- un espressoman, care a facut cappuccino oamenilor si a fost atit de fericit, ca-i iesea crema de lapte, poate ei, vor face schimbarea aici, de mentalitate, poate ei vor reusi sa stirneasca oamenii, sa-i faca sa-si doreasca mai mult, poate ei sint semnalul, ca nu e totul pierdut!
Nu o sa va spun ce prezentare a avut, vreau sa fie supriza de la nationala de barista, surpriza din Timisoara si mi-as dori pentru Vlad sa fie in finala, fiindca merita sa fie acolo!
Stind acum in fata calculatorului si scriind acest text, vreau sa spun ca sint doua parti in mine care lupta pentru ceea ce urmeaza sa fac: partea pozitiva care e fericita ca exista oameni ca Laurentiu Stefan,care este campionul national de barista si care a mers peste tot in tara si a invatat alti oamenii ce inseamna cafea, Marius Nica care la Cluj a adus  16 concurenti la Competitia de Latte Art, Omar  un copil frumos din Cluj cu stofa de campion,calm si calculat, o surpriza, care continua sa ma surprinda,  Silvia Spirescu care e locul 5 mondial la preparat cafea la ibrick, juratii nostrii care au mers prin toata tara, facind voluntariat, Roxana - o fata pasionata de cafea, care lucreaza in IT si care a fost voluntar la toate regionalele de barista,(sa ma ierte cei pe care nu-i nominalizez )si ceilalti care bat cimpii cu gratie, care cauta scame si defecte, care nu vad efortul si munca, ci doar orgoliul si mitocania, sint doua parti in mine, una care ma face sa merg mai departe si alta care ma face sa plec cit mai departe, sa nu mai aud toate mizeriile, sa nu mai vad toate privirile goale si lipsite de sens, care asteapta sa esuez cumva si credeti-m ca nu-i inteleg, ca toti acesti oameni, beneficiaza direct sau indirect de ceea ce fac eu, zi de zi, adica promovez cafeaua preparata corect, adica descopar oameni pasionati, care doresc sa fie barista, adica ajut oamenii sa inteleaga ce inseamna o cafea de calitate, adica instruiesc barista, asta fac zi de zi si de cele  mai multe ori ca voluntar.
In Romania sa fii voluntar inseamna sa fii platit, NU...voluntar inseamna sa faci ceva gratis, doar pentru ca iti place...pe scurt, (nu caut acum, termenul in dictionar)!
Dar cum nimeni nu e profet in tara lui, o sa fac in continuare ce-mi spune inima!
Si pentru toti frumosii nebuni din tara asta - va multumesc ca existati, caci fara voi, tot ceea fac ar fi in zadar!
Cineva imi spunea ca daca ai miscat inima unui singur om, ai miscat intreg universul si din fericire eu stiu ca am miscat inima oamenilor , asa cum oamenii din tara asta imi misca inima in fiecare zi, facind minuni cu cafea!

Cum am devenit trainer de campion national!

Despre cafea v-am mai scris, de fiecare data am acceasi pasiune pentru ea si poate de aceea ma incapatinez sa schimb mentalitati, sa educ, sa fiu pionier ...si sincer imi iese!!!
Am constat  ca in ultimii 4 ani de cind am inceput sa organizez competitii de barista, sa muncesc  si sa creez altceva de cit a fost pina acum citiva ani, ca modestia este sinonima cu prostia.
Da, asa ca m-am gindit si am povestit  intr-o seara cu "dragul meu" despre amaraciunile prin care trec din cauza pasiunii mele si mi-a zis : "fii mindra de oamenii pe care tu i-ai format, chiar daca ei recunosc sau nu, asta nu-ti demonstreaza tie decit ca esti foarte buna in ce faci si descopera alti oameni, e simplu.
Iti place sa formezi oameni, nu poti sa renunti sa formezi alti oameni in orice domeniu vrei tu, daca asta este unul din lucrurile pe care le faci atit de bine " ...si am stat  si am judecat  si mi-am dat seama ca iubesc treaba asta, sa formez oameni, sa-i cresc, sa-i invat sa zboare si sa fie niste exemple pentru comunitate.Nu totdeauna imi iese faza cu exemplele, dar na....perfectiunea este plictisitoare!
Nu cred ca oamenii sint rai in esenta, cred doar ca unii dintre cei pe care i-am format profesional sau uman, au carente emotionale, legate de alte experiente, pe care nu am cum sa le schimbi sau se le imbunatatesc, fiindca asta intra la alta meserie, pe care eu nu am vrut sa o profesez, desi am invatat-o.
Asa ca am ascultat sfatul iubitului meu, destept si modest(sic!) si am cautat in jurul meu alti oameni de format si am gasit citiva.
De toti sint la fel de mindra, chiar daca locul unu este unul singur, pentru mine, EI...sint campioni cu totii: Laurentiu, Calin, Simona, Catalin, Maria, Claudiu, Bogdan, Petre, Omar, Cristi, Nicusor, George, Andreas, Vali si toti ceilalti barista de care m-am ocupat intr-un fel sau altul.
Din pacate nu am avut mai mult timp sa-i ajut, sa-i pregatesc si sa lucram, dar ce ai iesit este mai mult decit m-am asteptat.
Laurentiu Stefan este campionul national de barista din 2013 si l-am pregatit printre regionale, nopti nedormite, mese carate de el, espressoare spalate si sint foarte fericita ca el este campion si nu numai pentru ca l-am trainuit, ci pentru ca se straduieste sa fie un model pentru ceilalti, pentru ca in timpul campionatului national, a fost printre putini concurenti care au facut voluntariat, desi concura, pentru ca e destept si pentru e unul din putini oameni din industrie pe care l-am vazut citind o carte!!!despre cafea!!!
Ma bucur in acelasi timp, ca dupa atita munca si pasiune si sacrificii, ii este recunoscuta valoarea profesionala, fiindca de ceva timp incoace s-a declansat o lupta a orgoliilor profesionale, pe care nu ma asteptam sa o vad in Romania, la nivelul asta, dar iarasi ajung sa cred ca oamenii care nu au valori interioare, nu au cultura, scoala si sapte ani de acasa, ajung in Romania sa fie Vip-uri in toate domeniile.
Cum speranta moare ultima, eu inca mai sper, ca lumea asta care traieste cu susul in jos, intr-o zi isi va reveni, dar pina atunci, din pacate sintem nevoiti sa tipam in gura mare cit de valorosi sintem, caci cu

modestia....nu ajungem nicaieri.
Asa ca fara falsa modestie, inca odata, mi-am demonstrat ca imi trebuie un pic de vointa, ca sa fac orice-mi trece prin cap!

Despre cafea...iubire...inceputuri...scris...povesti...cafea...

Intotdeauna mi-a placut sa scriu, e o modalitate foarte simpla pentru mine de a evada, de a calatori, de a povesti cu mine si cu voi despre lucruri dragi mie.
Intotdeauna mi-a placut sa scriu, ceea ce simt intr-o forma, pe care o prelucrez la fiecare scriere...si da intotdeauna mi-a placut sa scriu!
Asta nu e primul gind din anul asta nou, ci una din dorintele ce mi le-am pus sub brad pentru Mosul, sa apuc sa scriu mai mult, despre ceea ce vad, despre calatoriile mele, despre experientele mele, dar mai ales despre dragostea mea pentru cafea...da!
Ca noi toti mi-am facut o rezolutie a acestui inceput de an si mi-am insirat in minte si suflet ce mi-as dori sa schimb mai mult si mai mult, sa traiesc mai mult, sa fac mai mult....si primul lucru pe care mi-l doresc este sa scriu!
Am facut niste planuri, niste "scheme" si ma voi apuca serios de treaba, asa ca incerc sa-mi promit mie ca in fiecare luna voi scrie cel putin un text, mai ales ca incepind din luna asta voi incerca sa deschid o revista despre cafea online, care ma va "obliga" sa scriu!
Da!!!dragostea mea pentru cafea este de ceva vreme o nebunie, obsesie frumoasa si inca de acum vreo 7 ani am avut o incercare, reusita pentru citiva ani, de a scoate luna de luna o revista despre cafea, singura de la noi de atunci si pina acum.
Momentan va fi online, fiindca, din pacate criza m-a facut sa fiu mai atenta, un pic, fiindca felul meu boem de a fi nu ma ajuta prea mult!
Pe linga asta mi-am propus sa fac mici recenzii in cafenele din Romania pe unde ajung si sa povestesc si altora ce gasesc pe acolo.
Avind in vedere ca experienta mea a crescut in toti acesti ani, voi putea sa vorbesc si obiectiv si subiectiv despre locatiile pe care le intilnesc.
Pot sa vorbesc si despre canapele si despre cappuccino:))surprinzator sau nu, am experienta si voi incerca sa fiu cit mai obiectiva posibil!
Voi incerca sa fiu ghidul vostru despre cafenelele extraordinare, minunate, nemaivazute din Romania si nu numai!
Primul text il am deja pregatit, cit de curind voi deschide sirul calatoriilor in cafenelele din toata lumea!
Va doresc tuturor un an extraordinar!

Seul - O alta poveste despre cafea

Nu am mai fost niciodata in Asia, dar in toamna asta dupa multe eforturi si stress, am reusit sa ma urc in avionul de Seul!
Dupa cum s-au derulat lucrurile inainte de plecare, nu aveam prea multe sperante ca voi avea o experienta asa cum am avut-o!
Plecarea la Seul, bineinteles a avut loc cu ocazia Campionatului Mondial de Barista, mai exact Latte art si Coffee in Good Spirits(cafea cu alcool).
Am plecat impreuna cu echipa de barista a Romaniei, care trebuia sa ne reprezinte la aceste competitii si anume: Floriana Vlaicu si Marius Nica.
Aeroportul Otopeni - primul impas... bagajele imense pentru competitie...aratam ca niste pitici cu munti in spate. A fost amuzant, cum din bagajele ordonate cu care am plecat, daca ma intrebai unde e periuta de dinti...nu stiam exact in care bagaj e!
Floriana si-a carat paharele de competitie in bagajul de mina si la fiecare oprire trebuia sa explice ce face cu ele.
Am ajuns in Seul dupa nu mai stiu exact cite ore...rupti de lume, nu stiam nici un cuvint in limba lor si nici ei prea multe in a noastra.
Am plecat cu ideea preconceputa ca ma voi deplasa cu niste autobuze vechi, de cind era bunica fata...nici vorba de metrou sau alte mijloace moderne...dar am fost absolut impresionata de tot ce era in jurul nostru.
Prima experienta a fost drumul de la aeroport, care a durat o vesnicie si din fericire pentru noi europenii nevorbitori de coreeana a fost un succes... am ajuns in zona unde trebuia dupa o ora si jumatate de mers.
Ce m-a frapat a fost sa observ cit de senini si linistiti sint oamenii...in toata foiala si agitatia aia, era o liniste dupa inca tinjesc si de care mi-e dor.
As avea multe sa va povestesc, despre amabilitatea oamenilor, despre respect, despre cum se grabesc si te imping, chiar daca sint foarte draguti...despre cum nu rezista la bautura si alte traznai amuzante, dar experienta cea mai tare a fost cafeaua.
Am intilnit oameni nebuni dupa cafea, am vazut cele mai interesante, extraordinare, senzationale cafenele pe care le-am vazut vreodata, unde cafeaua era preparata cu respect pentru cei care merg acolo sa o bea.
Am intilnit cele mai trasnite decoruri pentru o cafenea, portafiltre pe tavan, risnite suspendate pe perete, bucatarie/bar cu espressor...
Am intilnit citiva din campionii nationali de barista, care toti aveau propria lor cafenea, care le reprezenta munca si ideile.
Asa am reusit sa inteleg, de ce au organizat acolo campionatul mondial de barista, pentru ca oamenii obisnuiti stateau jumatate de ora sa primeasca un cappuccino cu latte art si nu se suparau, ca asteapta.
Experienta cea mai frumoasa pentru mine a fost Coffee Radio, poate si pentru ca m-am imprietenit cu citiva oameni care lucreaza acolo si care mi-au spus ca pentru ei conteaza mai mult ca fac ceea ce le place decit banii pe care-i cistiga sau orice ce altceva.
Ce pot sa va spun despre cafea?Proaspata, bine facuta, bine servita...intotdeauna insotita de un zimbet din tot sufletul, care te facea sa-ti doresti sa mai stai un pic si sa incerci si altceva.
Au transformat conceptul Starbucks in ceva mult mai interesant si mult mai bine aplicat.
Aproape toate cafenele isi prajeau cafeaua, toate originile, puteai sa-ti cumperi cafeaua preferata si pentru acasa...si tot felul de suveniruri de la cafeaneaua preferata.
O nebunie cu cafea!!!
Seul a fost pentru mine una din cele mai frumoasa experiente legate de cafea si este unul din locurile unde imi doresc sa ma intorc, ca sa pot bea din nou cafea bine preparata si servita cu un zimbet!

About COOFFEE....Memories

Nu am mai scris demult, mi-am permis o vara de leneveala linga copiii mei atomici si mi-am odihnit mintea si un pic sufletul.
Am fost la Viena bineinteles cu o parte din echipa Romaniei de Barista, la Campionatul Mondial de Barista, in iunie.
De la ultima postare s-au intimplat multe lucruri, bineinteles unele bune si altele rele sau mai bine zis neintelese de mine.
Cea mai trista experienta din acest an, de pina acum, a fost ca mi-am pierdut mentorul, undeva pe drumul dintre pasiunea pentru cafea, dragostea pentru Romania si lucrurile pe care le-am facut bune sau rele.
Am aflat cu tristete intr-o zi ca nu era semizeu, ci doar un om cu bune si cu rele, cu orgoliu transformat in rautate si am suferit.
Mi-a trecut greu, intre mii de cesti de cafea si nopti nedormite am incercat sa inteleg unde am gresit, pentru ca experienta a fost dureroasa si trista pentru mine.
Am renuntat sa inteleg de ce un om pe care-l apreciezi pina la Dumnezeu si o palma mai sus, se comporta ca un copil caruia i-ai furat jucariile.
Probabil ca in toata experienta asta, Dumnezeu ma invata sa nu mai urc oamenii pe piedestaluri de marmura, fiindca sint oameni si gresesc.
Tot de la ultima postare am organizat si al treilea Campionat National de Barista, care pentru mine personal a fost OK.
Nu am fost multumita bineinteles, ma raportez mereu la ce am vazut pe unde am calatorit si uneori ma apuca disperarea la propriu, ca noi ca natie desi sintem extraordinari, destepti, geniali...etc, avem metehnele noastre care nu ne ajuta sa evoluam, atit de repede pe cit am putea, dar ...
E foarte greu sa faci ceva in Romania, ca afara...citeam un banc intr-o zi cum au ajuns doua mere sa coste cit o caruta, din cauza sirului de oameni care se interfereaza in diverse chestii.
Cind am pornit sa construiesc a nu stiu cita oara ceva in Romania, am zis ca de data asta va fi altfel, dar din pacate, ma aflu intr-un moment, cind istoria se repeta si nu stiu, daca se va schimba ceva.
Ma aflu la rascrucea dintre a pleca din tara si a ramine, cu speranta ca se va schimba ceva, e ciudat ce scriu acum, dar ma simt secatuita de energie.
Nici nu stiu daca e un soi de disperare sau doar lehamite.
De la ultima postare am intilnit oameni care cred ca li se cuvine mai mult decit au, desi daca ii scotocesti sint goi, seci si tristi intr-un fel, nemultumiti, frustrati, disperati, care mi-au omorit entuziasmul.
E trist sa vad oameni tineri, parveniti si oportunisti, din ce in ce mai multi, care cred ca daca eu am ajuns undeva, ei pot sa sara vreo 15 ani sa ajunga mai repede, doar pentru ca nu am bun simt sau simtul ridicolului.
Si stau strimb si judec drept, de ce sint aici inca si iarasi.
Pasiunea pentru cafea mi-a dat o directie, unde as putea sa schimb ceva.
Lumea se schimba cum vrea ea, eu imi doresc sa fac ceva esential, care probabil imi gidila orgoliul, dar nu schimba nimic.
Vara asta am avut mult de reflectat, la faptul ca uneori ma pun singura in situatii, care imi creeaza disconfort sufletesc, doar pentru ca mi se pare ca as putea sa ajuta cumva.
Poate toamna va domoli totul si lucrurile se vor aseza si iarasi ma trezesc ca incep alta calatorie, cu sperante,  si imi doresc ca la anul, sperantele astea, sa nu ma aduca in acelasi loc.
Despre Viena v-am mai povestit, e aceeasi...impactul de data asta nu a mai fost atit de puternic, ca prima data, asa ni se intimpla tuturor.
Nu am avut prea mult timp de vizitat, fiindca am avut multe de vazut la WORLD OF COFFEE.
Anul acesta cel mai bun barista din lume este Raul Rodas, este baristul meu favorit si omul care m-a facut sa schimb pasiunea mea pentru cafeaua din India pentru cafeaua din Guatemala, acum doi ani, cind l-am vazut prima data.
Evenimentul a fost grandios si mi-a placut ca am reusit sa conving citiva oameni sa fie voluntari, care au avut parte de experienta vietii lor.
Este al 6 lea campionat mondial pe care-l vad si de-abia astept Korea, in iarna asta.
Gindul ca dorinta mea de a calatori cu pasiunea pentru cafea se impletesc, imi umple sufletul de bucurie si ma face sa astept plina de emotie urmatoarea calatorie.
Pina atunci, ultima chestie prin care trec este candidatura mea pentru a fi coordonator national, e o poveste care-mi da o stare de scirba, din pacate si as vrea sa trec repede peste ea.
Probabil ca voi cistiga, probabil ca nu, a fost in schimb o experienta revelatoare in privinta faptului ca oamenii au orgolii si inca ce mari, chiar daca in spatele orgoliului nu e nimic profund.
Dincolo de toate prostiile astea, romanesti, astept cu nerabdare sa incep evenimentele, sa incep sa calatoresc, sa intilnesc oameni interesanti si bineinteles sa beau cafea....buna sau rea, e o experienta.
Cafeaua pentru mine e o experienta metafizica, stiu spun lucruri mari, dar e ceva periculos de senzual si diferit de fiecare data, intre viciu si sanatate, intre dependenta si pasiune, intre toate senzatiile pe care le poate transmite si toate tratatele despre ce e bun si rau in ea si ce e esential pentru mine, nu ma plictisesc niciodata sa o descopar.
Cunoscatorii stiu!
A fost un text ambilicat ca o salata de  greceasca, cu chestii amestecate, pe care fiecare le ia cum vrea si merge mai departe.

Revin cu un text romantic despre alta calatorie, cit de curind!

Cafeaua de la Barista School

Acum doi ani am fost in Atena printr-o conjunctura fericita si am ajuns la Barista Academy pentru doua zile si am vazut prima data o scoala de barista.

Momentul a fost senzational si a schimbat in sufletul meu perceptia a ceea ce vreau sa fac mai departe cu pasiunea mea pentru cafea.

Am testat tot felul de retete cu oameni la fel de pasionati ca si mine si momentul este unul dintre momentele mele favorite din istoria mea personala in intilnirea cu cafeaua.

Sint doi ani de atunci si s-au schimbat lucruri in viata mea, in bine, am cunoscut oameni noi, tineri, pasionati, cu sufletele vibrind  si cu capul plin de idei si de povesti cu cafea.

Sint doi ani in care am visat ca poate intr-o zi voi gasi un loc, cu cafea, cu oameni care vin in timpul lor liber sa se intilneasca sa faca cafea.

Azi e o zi in care de 5 luni, merg aproape in fiecare la scoala de barista, prima din Romania, unde ma intilnesc cu gasca cafegiilor, care se mareste de la zi la zi, unde bem cele mai minunate cappuccino facute de cei mai sexy barista din Romania- aviz amatoarelor, de baieti frumos care sa va prepare cafeaua si unde punem tara la cale si ne mai gindim ce ne mai dorim de miine.

Sint destul de emotionata sa pot spune cuvinte multe despre povestea noastra, mi-ar placea sa ramina poveste, fiindca povestile sint cele mai frumoase lucruri pe care mi le amintesc din copilarie si datorita lor azi tin inca ochii deschisi si visez ce vreau sa mai fac cind o sa cresc mare!

Cei despre care sciu aici, se stiu si vreau sa le multumesc fiindca impreuna ne-am facut curaj sa credem ca visele se pot indeplini!

Va asteptam la cea mai buna cafea din Romania, la noi la scoala de barista!Suna-ti pentru programare, locurile sint limitate!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!partea a doua

Dupa ce am scris primul material despre chinul meu cu un cappuccino in Sibiu, prietenii mei au zis ca am fost destul de rautacioasa in privinta locatiei si descrierii.
Am revazut textul si m-am gindit ca as fi putut fi mult mai aspra, insa m-am abtinut, cu greu cei drept.
Pentru mine cafeaua insemna multa pasiune si placerea de ai face pe ceilalti sa aiba momente frumoase si dimineti reusite.
Nu mi se pare frumos, din partea unora sa trateze acest lucru atit de personal, cu atita superficialitate.
Totul tine de alegeri, sint constienta ca e greu sa gasesti un job, dar daca tot ai ales sa mergi intr-un loc sa lucrezi, ce-ar fi sa tratezi acel loc, ca si cum ar fi al tau, ca si cum tu ar trebui sa primesti cafeaua aia, ca si cum tu ai vrea sa primesti zimbetul acela, ca si  cum tu...ai putea fi oricind in locul meu.
Partea a doua a povestirii mele, din fericire, nu este atit de tragica, asta si pentru ca ieri, am baut un cappuccino cu prietenii mei, din acela care te face sa nu te mai opresti si sa devii dependent, obsedat...glumesc.
Dupa ce am plecat de la Leonidas Cafe, cu nemultumirea si tristetea totala, ca mi-am inceput atit de trist dimineata, am fost sa mincam intr-un restaurant "Intim'" se numeste, nu e ceva cu pretentii, dar mincarea a fost buna, o doamna draguta ne-a servit mic dejun, desi ora trecuse demult.
Mi-a placut modul de servire, locul si mincarea, preturile au fost decente, deci daca ajungeti in Sibiu, nu ocoliti localul, este in Piata Mare.
Intotdeauna dupa un mic dejun asa copios evident ca e loc de alta cafea, asa ca mi-am luat iubitul de o "toarta "si l-am tirit prin alte locuri, poate vom reusi sa gasim ceva decent.
Asa am ajuns la Lili"s cafe.
Locul foarte dragut, intim, cu citeva mese de tineri galagiosi la cafea, am zis gata aici e de noi.
Pe perete trona un ceas cu Hausbrandt, un brand de cafea italian,  http://www.hausbrandt.com, unul din cele mai renumite si cu o cafea de calitate.
Am presupus ca asta vom servi, asa ca am fost si mai multumita.

Pe bar trona o Elektra - http://www.elektrasrl.com/belle_epoque.php - superba!
Mi-am ales un loc retras linga geam... evident si zimbeam multumita, ca in sfirsit voi bea cappuccino -ul mult visat.
Momentul adevarului a fost trist, iubitul meu a primit un espresso dublu, intr-o caesca de cappuccino (nu pricep de ce toti lucratorii din cafenele, presupun ca ne dorim mult espresso) si eu un cappuccino, un pic mai bun decit cel de la Leonidas Cafe, dar departe de ce ar fi trebuit sa fie.
La Lili"s mi-a placut desingul cafenelei, minunatia de Elektra, atmosfera si domnisoara care a preparat cafelele, care nu s-a uitat urit la mine, cind am intrebat-o extaziata, daca cu adevarat va lucra la acel aparat si care chiar daca nu a preparat cele mai bune cafele, a avut o atitudine prietenoasa si a zimbit, cind ni le-a servit.
Recomandarea mea este un training de barista  pentru domnisoara, care poate fi un bun barista pentru Sibiu, training care nu dureaza mult si care ar ridica mult calitatea produselor servite.
Locul este de vazut...aveau si ceai si vin fiert,daca nu vreti sa beti cafea!
V-am pupat pina data viitoare!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!

Pentru cititorii care dupa ce vor citi titlul, vor da ochii peste cap si se vor gindi, ca sint inca una care critic minunata noastra patrie, vreau sa fac citeva precizari : iubesc Romania, sint nationalista in sensul pozitiv, cred ca nationalitatile conclocuitoare din respect pentru tara in care traiesc trebuie sa stie sa vorbeasca corect romaneste, cunosc geografia Romaniei, fiindca m-am straduit sa o invat si am strabatut-o in lung si in lat si cunosc si ceva istorie, mult peste media admisa pentru cultura generala, dupa 12 clase.
Sibiul este unul din cele mai frumoase, curate, etc orase din Romania si asta si datorita sasilor care ne-au ajutat sa ne mai ordonam un pic spiritul latin.
Acum citeva zile am facut o mica excursie in Sibiu si in imprejurimi si pentru ca am stat doua zile a urmat o dimineata, in care "dependenta" mea de cafea si-s spus cuvintul si am cautat impreuna cu iubitul meu, "imbolnavit si el de microbul meu, o cafenea in centru.
Din nefericire fac parte din acel segment de piata, care stie ce trebuie sa bea si chiar se ambitioneaza sa gaseasca, asta si pentru ca unul din joburile mele este sa fac degustare de cafea, la nivel profesionist(o da exista si asa ceva) si mai sint prost obisnuita de cei citiva barista din Romania, care chiar se straduiesc sa sfinteasca locul unde lucreaza.
Barista - este un cuvint care provine din limba italiana si desemneaza acea persoana care se ocupa exclusiv de facutul cafelei, asa ca daca intilniti unul din asta sa nu-i cere-ti shoturi de tequila!!!
Prima incercare chiar in piata mare, Leonidas cafe, o da imi zic, cunosc pralinele geniale de ciocolata, deci cu siguranta voi gasi si o cafea pe cinste.
Prima impresie a fost de tristete totala, spatiul mult prea mare pentru ciocolata si cafeaua pe care o asteptam, putina marfa intr-o vitrina, care ar fi hranit cu sigranta un batalion de infanterie, decorul lipsea cu desavirsire, mesele si scaunele din alt film decit spatiul.
Ne asezam la o masa la fereastrea, eu zimbind gindindu-ma totusi, ca voi bea un cappuccino, cum il face Paul sau Cristi(doi dintre acei barista)...si ne uitam la meniu.
Nu ma asteptam sa fie facut din hirtie adusa din China sau papisur egiptean, dar nu avea nimic special.
Nu vreau sa fiu rea, dar pralinele de la Leonidas au un nume, pe care trebuie sa-l respecti, zic eu, dar poate gresesc.
Eu am comandat un cappuccino si deja mintea mea era in alte zari, iubitul meu a comandat o reteta speciala cu trufe, avea un nume atit de interesant incit ma asteptam sa primeasca o nebunie la care eu sa ma uit ca un copil pedepsit.
Domnisoara care servea era de-o tristete si de-o mutenie, cum rar am intilnit, nu a schitat nici macar un zimbet, care din cite stiu eu e gratis.
Cind a primit comanda, l-a chemat pe domnul repsonsabil cu sala, care cred ca era propietarul, sa dea drumul la un aparat automat, cred ca mai potrivit pentru acasa decit pebtru un astfel de loc si sa prepare cele doua bauturi.
Cappuccino putea sa-l aduca in pahar de plasti, fiindca atita valora, in schimb am platit 9 lei si bautura care suna atit de frumos in meniu a fost un espresso dublu, lungit cit se poate cu ceva sirop de alune, ca de trufe nu putea fi vorba.
Cred ca cel mai mult am platit de fapt bomobanele de ciocolata, care insoteau ceasca de cafea decit bautura in sine.
Recomandari : locul este bine asezat in centru, i-as recomanda proprietarului sa-si gaseasca un designer sa-i facac mici retusuri sau poate sa gazduiasca expozitii de fotografie, a fotografilor din Sibiu, asa ar avea decorati gratis peretii si oameni care a vina in locatie.
Sa-si cumpere un espressor, cu un brat nu cu doua, desi la cit e spatiu, daca primeste comanda 10 espresso si 10 cappuccino, nu-l ajuta.
Sa-si intruiasca un om, care sa prepare cu adevarat acele retete minunate cu siropuri, scortisoara si ciocolata si cafea.
Ar fi un plus extraordinar.
Ar putea sa-si aduca spre vinzare cafea si ceai gourmet, care merg la fix cu pralinele belgiene.
Si nu in ultimul rind persoana care serveste oamenii sa fie mai vie, ca e intr-o cafenea, nu la pompe funebre.
Sibiu se invecineaza cu jud.Vilcea, ar putea sa incerce cu doua oltence focoase:),pentru inceput la servire.
Aceasta a fost istoria cu primul cappuccino ucis inainte sa se nasca, miine partea a doua....sper sa fie un pic mai vesela.

Depinde de ce cafea beau!

Poveste despre Columbia cu multa cafea

Pofta de a scrie vine de cele mai multe ori pe neasteptate, e noapte tirziu si a inceput un an nou, speram nu ultimul, dupa atitea preziceri, ci unul frumos, asa cum ne dorim de fiecare data.
Si eu ca si ceilalti oameni ai planetei sper la un an mai usor, mai bun, mai frumos, cu aceeasi oameni alaturi si cu altii noi si interesanti, cu care sa continui povestea cafelei pe care am inceput-o de ceva vreme.
America de sud este surprinzatoare, la fel ca si calatoria mea in Columbia.
Mi-am amintit cu nostalgie in ceas de noapte despre cea mai intensa experienta din anul 2011, calatoria in Bogota.
Drumul a fost lung si obositor si plin de praf, cind am ajuns in aeroportul din Bogota am fost convinsa ca am nimerit la Gara de Est din Bucuresti.
Galagie, oamenii cu munti de bagaje, spaniola peste tot, armata si ciini dresati sa descopere droguri, parca  ma aflam intru-un film prost cu Jennifer Lopez.
In primele 5 minute ne-am dumirit ca poti sta la cozi mai mari decit la noi, degeaba .... Am ajuns Slava Domnului si uitindu-ne in jur ne intrebam daca vom ajunge vreo data la hotel.
In alte 5 minute armata ne controla bagajele si pe noi, aratam altfel decit ei si am atras atentia, era un control de rutina.
In urmatoarele minute am reusit sa ne dumirim despre cum se ia taxiul, ne urcaram in el si am constatat cu stupoare ca omu nu vorbea decit spaniola, iar noi nici un pic.
Dupa  o ora jumate de peripetii am ajuns la hotel si acolo am descoperit importanta limbii spaniole.
Nu rideti, schimbasem doua avioane, merseseram 12 ore sa ne spuna o juna la hotel ca ea nu are nici o rezervare si ca in timp ce noi zburam spre Columbia, ei au anulat rezervarea, fiindca nimeni nu le-a raspuns la mail.
Incercati voi sa explicati in engleza, ca nu cunoastem zona si ca ne-ar trebui camera, so funny!
E amuzant acum cind imi amintesc, dar atunci imi faceam calcule in cap, cum vom dormi noi in holul hotelului in care alti 20 de tursti ca si noi aveau aceeasi problema cu rezervarea si cu limba.
Am aflat si eu atunci ca e prima, cea mai vorbita limba din lume, in unele topuri si am hotarit ca e necesar sa o invat....am renuntat la chineza, care fusese prima optiune.
Bogota e seducatoare ca o dansatoare de streaptease, periculos de sexy si in acelasi timp secretoasa ca o padure tropicala.
Combinatia de lux si decadenta m-a facut sa ma simt ca intr-un film de Tarantino, dar are citeva locuri care-ti taie respiratia.
 SANTUARIO MONSERRATE este un loc fabulos, spectaculos, care imi va ramine in suflet, ca unul din colturile de rai ale lumii.

Pe virful muntelui se afla o catedrala alba, impunatoare, unde cu ceva timp in urma se celebrau nunti.
Tot acolo sint si citeva restaurante pitite in vegetatia luxurianta.
Bogota e frematatoare si agitata ca o corida spaniola, oamenii sint calzi si primitori si mari iubitori de muzica, evident latino.
Danseaza oriunde, oricind, cu oricine e doritor sa-i urmeze.
Isi danseaza iubirea, tristetea, amaraciunea, saracia, fericirea, toate sentimentele si le exprima prin dans.
Am nimerit din fericire in unul din cele mai faimoase restaurante din Bogota, pe care vi-l recomand, daca ajungeti acolo:Andres -Carne de Res, unde am asistat la o petrecere tipic columbiana, unde nimeni nu statea jos, toata lumea dansa.
Locul este o tipic sud american, la masa unde statea eu, trona o lustra de care erau agatate condimentele pentru mincare si o icoana a lui Isus Cristos, probabil sa-ti aminteasca ca nu traiesti ca sa maninci.

Iar cafeaua ...cum poate fi cafeaua pentru iubitor de cafea, senzationala...daca e bine pregatita.

Brandul national al cafelei combiene este Juan Valdez, simbolul fermierului columbian, cultivator de cafea, Juan Vladez este icoana Federatiei Nationale a Crescatorilor de Cafea din Columbia.

Cafeaua columbiana este caracterizata printr-o aroma puternica, un corp greu si o aciditate medie.

Există două regiuni principale ale producţiei de cafea din Columbia: Medillín, Armenia si Manizales (MAM), în regiunea centrală, Bogotá şi Bucaramanga în regiunea muntoasă de est.

MAM cafea sunt cunoscuta pentru corpul puternic, aroma bogata şi aciditate fină. 

Bogotá este mai putin acida decât Medillín, dar are corp si o aroma puternica,  Bucaramanga este in mijloc, deseori are corp puternic şi aroma bogata amintind de cafeaua din Sumatra.

Pe piata de specialitate cafeaua din Columbia este caracterizata ca o cafea buna, dar nu exceptionala, veti intilni des aroma florala, fructata si de condimente.

Este cunoscut pentru un echilibru perfect şi corpul greoi.

Cafeaua arabica este cultivat la altitudini mari, la umbra arborilor indigeni.Solul vulcanic si clima uscată oferă condiţii excelente de creştere.

Cafeaua columbiana a fost vinduta pina nu de mult dupa marimea boabei : Excelso si Supremo, dar nu intotdeauna o boaba mare inseamna si o cafea de calitate.

In ultimii 5 ani, columbienii s-au axat pe cultivarea cafelei de specialitate si au aparut ferme unde se cultiva microloturi, de o calitate deosebita,in special in Tolima,Narino, Huilas de Sud si Cauca.

Columbia produce intre 11 si 14% din productia de cafea a lumii, puteţi găsi în principal Maragogype, Caturra, Typica si Bourbon. 

Unul dintre brandurile de cafea din Columbia, care mi-au placut foarte tare este AMOR PERFECTO(http://www.amorperfectocafe.com/), nu putea sa aiba un nume mai sugestiv pentru o cafea columbiana.

Stiu circotasii o sa-mi zica, nu zici nimic despre crime, droguri, rapiri, prostitutie, saracie...nu vreau sa spun nimic despre asta.

Am intilnit niste oameni extraordinari, muncitori, saritori, fericiti pentru ce au, mindrii de tara lor, care nu sint deranjanjati ca asculta imnul tarii lor in fiecare zi de doua ori, la radio sau la tv, care stiu versurile si nu se sfiesc sa-l cinte cu mina pe inima.

Am intilnit un popor frumos, cu bune si rele ca peste tot, care munceste pentru mai bine si trece peste rele in fiecare zi, am intilnit oameni care se saluta pe strada intr-o capitala cu multe milioane de locuitori si m-am simtit ca acasa, fiindca ei oamenii m-au facut sa ma simt asa.

Daca aveti vreo data de ales o excursie, va sfatuiesc sa ocoliti Columbia.

Va doresc un an, cum n-ati mai avut, ca o poveste, ca o calatorie minunata, cu o cafea aburinda in fiecare dimineata.

Espresso: O forma de arta prin sine

Prin ce difera espresso de cafelele obisnuite si ce înseamna în genere cuvântul?
Iata citeva informatii si, în timp ce faceti asta, savurati unul din partea noastra.
Diferenta dintre o cafea la filtru si un espresso rezida în apa fierbinte. 
La espresso, apa iriga boabele si îsi face loc printre ele, producând o aroma intensa. Presiunea necesara pentru fortarea apei creste odatã cu finetea macinarii si gradul de compresie. 
Cu cit este mai mare compresia, cu atât este si savoarea mai intensã.
În general, espresso descrie orice tip de cafea care a fost produsã la aburi. 
Cuvântul se referã la metoda de preparare si nu la vreun brand. Dar ca toate lucrurile relative din viata, unele espresso-uri sunt mai bune decât altele. Totusi, limitele sunt putine, întrucât espresso atrage experimentarea si mintile aventuroase. Consumul pe cap de locuitor în Italia este de doar 75% din cel al francezilor si 57% din cel al nemtilor. Putem deduce cã fiecare ceasca capata o alta importanta decât în celelalte cazuri. Dupa binecunoscuta traditie italieneasca, o ceasca rareori depaseste 45 mililitri de fluid.
Si totusi, ce înseamna un espresso? Ei bine, sunt destule pareri în acest domeniu. Cuvântul espresso denota, în general, rapid sau direct.Verbul italian esprimersi înseamna a se exprima. De asemenea, verbul espirare înseamna a expira, ceea ce probabil au facut din plin destui oameni dupa ce au savurat prea multe cafele italienesti. Cea mai acceptata conotatie este cea a adverbului espressamente, care înseamnã în mod special pentru tine. Este un cuvânt care este aplicat mâncarurilor si bauturilor create la comanda. Totusi, espresso are semnificatia sa proprie, indiferent care i-ar fi originea. Atunci când ceri într-un bar sau restaurant italienesc un espresso, ceri o cafea preparatã special pentru tine.

Louis Bernard Babaut a creat prima masinã de espresso în 1822. Aceasta a fost comercializata de Edward Loysel de Santais în 1843 si prezentata lumii la Expozitia din Paris în 1855. Masina avea o camera speciala pentru cafea, unde o valva permitea aburului sa împinga apa printre boabe, cu ajutorul unui filtru special. Modelul avea o capacitate si rapiditate incredibila, putând produce o mie de cesti de cafea într-o ora. Astfel, cuvântul expres a devenit permanent asociat atit cu masina în sine, cit si cu produsul.
Aceasta masina avea totusi douã mici defecte. Din când în când, aceasta exploda, luând cu ea si pe cel care opera dispozitivul. Celalalt defect era ca, ocazional, cafeaua se putea arde, daca nu se lucra cu grija. Indiferent de aceste "minore" dezavantaje, nimeni nu poate nega faptul ca domnii Babaut si Santais au avut grija ca inventia lor sa produca un tip superior de cafea.
Producerea unui espresso pe vremuri era o adevarata arta si necesita pricepere, cunoastere si o constanta atentie si interpretare a fiecarui amanunt, din partea operatorului. Gradul de prajire, cantitatea corecta a fiecarui ingredient si presiunea aburului, toate aceste variabile erau foarte importante în creerea cafelei perfecte.
Cele doua probleme, cu explozia respectiv arderea boabelor au fost rezolvate în 1935 de un Francesco Illy, care în acelasi an a inventat Illetta. Aceasta utiliza presiunea aerului pentru a împinge apa printre boabe. Acesta era mult mai usor de controlat, iar la eliminarea sa, boabelor nu aveau sa fie arse. Cilindrul folosit putea fi setat precis pentru a controla cantitatea de apa si extragerea era facuta automat.
În 1945, sistemul a fost simplificat prin aparitia masinii de cafea Gaggia. Aceasta utiliza actiunea unui levier pentru a forta apa printre boabele de cafea. În 1970, Ernesto Illy a simplificat mai mult, prin introducerea Sistemului Espresso Cafea, care încorpora cele mai bune trasaturi ale masinilor create pina atunci. Acesta a mai adaugat doua straturi de hârtie-filtru, era mai ieftinã, si dupa spusele vremurilor, putea fi folosita si de cei mai nepregatiti dintre oameni.
Sã ne întoarcem la cuvântul espresso. Dupã cum am mentionat mai sus, cuvântul poate desemna ceva rapid sau "direct printre". De asemenea poate însemna a "stoarce" prin presiune, sau mai general, prin forta. Un al treilea sens este a fi explicit. Toate aceste definitii pot fi adaptate modului în care functioneazã masina. În primul rând stoarce boabele, iar mai apoi, substanta obtinutã explicit cu scopul de a crea o singurã ceascã de cafea.
Culoarea cremei ar trebui sã fie apropiatã de cea a unei tablete de ciocolatã cu lapte. Dacã este prea închisã, culoarea poate indica faptul cã aroma a fost supra-extrasã, iar în cazul în care culoarea este prea deschisã, extragerea a fost insuficientã.
Ši iatã-ne ajunsi la finalul acestui istoric. O scurtã rezumare cronologicã ar fi indicatã, pentru a retine punctele cheie ale drumului lung pe care îl face fiecare ceascã pentru a ajunge la noi. La început au fost cafeaua si apa fierbinte. Apoi masina de espresso, iar apoi espressorul cu cilindru pneumatic si in zilele noastre putem adauga importanta celui care o prepara- barista. Dacã încã sunteti confuzi, nu sunteti singurii. Misterul acestui produs poate sã nu fie niciodatã elucidat pentru unii dintre noi, iar povestile pot varia de la tarã la tarã, în functie de traditie. Dar nu asta conteazã. Dacã adevãrul ne va elibera se poate discuta pe multe platforme, dar nimeni nu poate nega cã un espresso va lumina ochii unuia dintre noi într-o bunã zi!

Va doresc sa va lasati purtati de aroma si gustul unui espresso in lumea plina de povesti senzationale ale cafelei....vom continua!

Tu ai astepta?

Parcul de linga casa mea ma tenteaza  astazi si o iau agale catre el. Tristetea ar putea sa-mi umple sufletul , insa azi am ales altceva…
Aleea pe care am luat-o e retrasa printre brazii si pinii insirati ca niste soldatei  si o strajuiesc.
Bancile cuminti si singure isi asteapta saruturile tirzii, iar eu agale ma indrept catre povestea mea.
Intelegerea reactiilor uneori poate fi un lucru istovitor si intens, insa m-am hotarit sa aleg sa iubesc, fara nicio pretentie, e greu insa sa poti accepta ca celalat nu-ti apartine defapt nicio data, doar te alege in fiecare zi.
Alegerile noastre ne duc spre experientele triste sau fericite in fiecare secunda, eu insa aleg sa iubesc, fiindca iubirea e pentru mine momentul de libertate suprema.
Ma asez in final cu toate gindurile pe o banca retrasa intre doi brazi inalti si stufosi, in dreapta mea pe banca zaresc o carte.
Sint surprinsa de descoperire, ma uit in jur, insa nu e nimeni , se pare ca cineva a uitat-o sau cine stie...
Sint curioasa si nu ma pot abtine sa nu o rasfoiesc….”Arta de a iubi” …ma gindesc da ce chestie…asta e ca un cadou pentru mine.
Inauntru o scrisoare impaturita pe care evident ca o deschid,…o secunda mi-am amintit ca in copilarie imi doream sa fiu postas, sa desfac toate scrisorile!
Tin in mina o bucata de suflet, niste lacrimi uscate pe foaie si inima imi bate cu putere si miinile imi tremura de emotie….

“Dragostea mea,

Stiu ca acum iti curg lacrimile incet in timp ce toate sferturile din lume au trecut si eu nu sint acolo.
Ti-am lasat un cadou si poate destinul si noi vom invinge temerile si suferintele fiecaruia, pentru a putea iubi esentialul din noi.
Am hotarit sa nu vin azi…fiindca sint un las, poate …fiindca m-am chinuit gindindu-ma ca nu  as stii ce sa-ti ofer, nu as stii sa prind in palmele mele sufletul tau, fara poate intr-o zi sa-l strivesc din greseala.
Alegerile ne fac liberi sau ne impiedica sa fim liberi.
Sint trist, disperat si singur si mi-e frica… si nu as fi putut sta linga tine asa, nu azi, nu acum.
“Nici un lucru nu este intimplator” imi rasuna in cap cuvintele tale.
Ma ingrozeste neputinta mea, slabciunile mele, strigatele de disperare, foamea mea de a te avea si frica de a nu te mai vedea niciodata, si  am ales sa nu vin.
Sint undeva in gindurile tale, cu tine prezent, te insotesc peste tot, iti mingii in fiecare seara obrazul si te sarut incet, cind te culci, iti veghez fiecare respiratie si te privesc cum tresari uneori noaptea in somn.
Te tin in brate in fiecare noapte si in fiecare zi sint linga tine…Uneori trimit luna la geamu tau sa-ti mingie somnul.
Stiu ca acum iti curg la lacrimile incet, insa iubita mea nu plinge, am ales sa nu vin azi, dar am ales sa fiu cu tine totdeauna, in fiecare secunda a vietilor mele viitoare si azi.
Iubirea mea poate fi poarta, cheia si cine stie …miine  poate voi avea curaj sa te caut in tot si in toate.”
Ma apuc sa citesc prima pagina din carte, cind deodata o fata  se aseaza linga mine ma priveste straniu cu ochi mari si umezi:

Tu ai astepta?