Munchen sau cum am ratat întâlnirea cu Dave Gahan!

Povestea cãlãtoriei la Munchen se învârte, din nou, în jurul lui Andrei.

Agentia mea a avut anul trecut un proiect important în cadrul unei campanii internationale; povestea e deja perimatã, am câštigat unul dintre cele douã premii internationale, iar eu, mai mult, am fost la Munchen.

Jumãtate din planetã stie cã mie îmi place Depeche Mode si bineînteles, de pasiunea mea pentru Dave Gahan. Acum si cealaltã jumãtate va sti!

Am avut norocul, datoritã clientului meu  sã ajung în Germania si mai ales în Munchen.

Personal, nu-mi place germana, nu-mi plac nici nemtii(unii dintre ei) - idei preconcepute, bineînteles, din partea ignorantã a personalitãtii mele.

Germania nu am vãzut-o în intregime, dar Munchen-ul toamna e unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vãzut.

In aceeasi perioada se intimpla MTV EMA Munchen 2007, daaaaa si acolo prezenta Dave Gahan.

Orasul l-am vizitat cãutându-l pe Dave, care din fericire (sau nu), stãtea în hotelul de vis-a vis, Arabella Sheraton, varianta 5 stele!

Munchen-ul este minunat, seamãnã cu Londra, cosmopolit, viu, interesant, o combinatie interesantã, constructii vechi si noi, amestecate intr-un cocktail senzational.

Sunt câteva locuri pe care nu le puteti rata, cum ar fi Primãria. Când am vãzut pentru prima oarã aceastã clãdire, am crezut cã e o mare prãjiturã cu glazura. Este o clãdire incredibilã, ca un castel, construitã acum câteva sute de ani.

În zona primãriei este o zonã pietonalã unde se organizeazã Oktoberfest, o sãrbãtoare deja arhicunoscutã, însã din pacate pentru noi, am ajuns mult mai târziu si nu am mai apucat acest eveniment cu cârnati ši bere.

Revenind la încercarea mea disperatã de a-l gãsi pe Dave am ajuns la Olympia Halle, locul unde s-a tinut MTV EMA, încercând sã intru, ceea ce nu s-a întâmplat, din pãcate.

Olympia Halle face parte din complexul olimpic unde s-a tinut una dintre cele mai sângeroase olimpiade, poveste tristã, pe care cu siguranta ati auzit-o deja.

În parcul olimpic se aflã si celebrul Olympiaturm unde se aflã si un muzeu al rockului.

Pentru bãietii iubitori de fotbal recomandarea mea este Allianz Arena, o minunãtie de stadion, ca o farfurie zburatoare, luminatã în fiecare seara altfel, fãrã îndoialã unul dintre locurile pe care vã rog sã nu le ratati.

Si pe lângã asta, cireasa de pe tort este muzeul si sediul BMW, o constructie futuristã care vã va impresiona cu sigurantã.

Pentru fete shopping...da! mult shopping, branduri renumite la preturi mult mai bune decât la noi, iar pentru romantice un parc minunat, parcul englez din Munchen, unde m-am plimbat într-una dintre cele mai frumoase dimineti din viata mea.

Liniste, culorile toamnei, soarele mângâia copacii, o nebunie curatã, un parc asemãnãtor lui Hyde Park din Londra. Poate de aici i se trage si numele.

Dacã vreti sã aveti o excursie completã, o dimineatã rezervati-o pentru o plimbare de mânã cu jumãtatea sau cu prietenii, sau chiar singur, fiindcã oricum, sufletul si mintea vã vor multumi pentru darul pe care li-l oferiti.

Pentru mine, Munchen-ul ocupã acum un loc special în sufletul meu si m-as întoarce cu drag, dacã alte locuri minunate nu m-ar astepta. Pe voi însã, cei care nu l-ati vãzut, vã sfãtuiesc sã nu-l ratati.

Pe Dave Gahan l-am ratat la mustatã, am plecat cu câteva ore înainte de a ajunge el, ti asta dupã ce Andrei s-a chinuit cu greu sã mã convingã sã rãmân, stiind cât îmi doream sã-l vãd.

Dar rãmân cu speranta cã ne vom intilni cu siguranta într-o zi, el fiind unul dintre cei mai interesante personaje din istoria muzicii. Oricum nu cred cã vã imaginati cât de trist a fost când Andrei m-a sunat si mi-a zis: "Stii lângã mine la bar stã Dave Gahan!

Din aceastã experientã nu pot sã vã spun decât cã dacã vã doriti ceva foarte mult, nu renuntati sã vã doriti - mai devreme sau mai târziu, se va implini.

Astept povestile voastre despre cãlãtoriile pe care le-ati fãcut si ce au schimbat ele în viata voastrã, apucati-vã de scris si sa ne bucuram impreuna de experientele traite.

Cafeaua de nota 8...am baut cappucino, favoritul meu, unul destul de bun cu crema de lapte excelenta!

publicat in 2007

text: Silvia

O cafea la Paris ... în crizã!

Dupa cum spuneam in materialul trecut imi place sa calatoresc si am scris o multime de texte despre locurile pe unde am calatorit pe care mi-as dori sa le impartasesc cu voi, asa ca mai jos este unul despre orasul iubirii, pentru unii...sper sa va placa.In curind pentru prietenii mei de alta nationalitate voi avea si texte in engleza:).

"Paris, toamnã... minunat, ar spune orice om normal, dacã planeta nu ar fi în convulsii economice, de ceva vreme încoace!

Un om normal îsi tine banii la ciorap, strânge totul sub fund si se pãzeste invariabil de crizã.

Criza în stânga, criza în dreapta; pentru vestici e ceva socant, probabil, criza  asta, dar eu mã amuz gândindu-ma cã de când mi-am dorit sã construiesc ceva în tara asta, sunt vesnic în crizã. Revistã, articole, oameni, distributie, evenimente, clienti care plãtesc sau nu, oferte, planuri, tipografii, sunt atât de antrenatã, încât aceastã criza m-a gãsit extraordinar de pregãtita pentru ea.

Asa cã am fugit o turã la Paris, sã beau o cafea cu niscaiva prieteni si sã testez criza occidentalã.

Parisul e minunat, acelasi pe care-l stiti în fapt sau din povesti, romantic, mai putin aglomerat de turisti, peisaj frumos de toamnã, însã cafeaua este atât de proastã, încât mi-a fost dor tare de casã!

E surprinzãtor pentru un popor cu tabieturi si cafenele minunate, ca produsul pe care-l vând sã nu se apropie nici pe departe de cea mai proastã cafea bãutã vreodatã la noi.

Prietena mea Adriana, care se poate numi specialistã în ale cafelei (fiindcã asta e jobul ei - sã vândã cafea), a fost total uimitã de "calitatea" cafelei si de cum e preparatã.

Nu sunt o cârcotasã, nu vreau sã gãsesc ceva neapãrat nepotrivit la minunatul Paris, dar deformatia profesionalã mã face sã judec uneori un oras si dupã asta.

Probabil tot criza e de vinã si inspiratia a dispãrut, dar pot sã spun cu mâna pe inimã cã mi-a fost dor de Bucuresti si de câteva locuri minunate, unde oamenii chiar stiu sã prepare un espresso.

În rest, în galeriile Lafayete era o crizã în ale cumpãrãturilor, de zici cã venise sfârsitul lumii si nu mai apucau ultima geantã de la PRADA. Turnul Eiffel e tot acolo, Luvru e la fel de interesant si celebra Monalisa era mai putin asaltatã de cârdurile de turisti, disperati sã o fotografieze, cel putin mental.

De dragul Adrianei am stat 4 ore într-un cimitir si l-am gãsit pe Jim Morisson si alti ilustri cunoscuti.

Aceastã escapada, da, a fost total nepotrivitã pentru un om normal, dar cine spune cã mai suntem normali…în crizã!" publicat in 2008

Inceputul...

-Stiu exact ce cafea iti place!imi spuse domnul din fata mea, un barbat exotic, mulatru, inalt si cu un zimbet cuceritor.
Eram cu o prietena in biroul lui, ajunsesem printr-o intimplare fericita, sa luam primul interviu pentru revista pe care o aveam atunci: Coffee Break.
A fost prima persoana entuziasmata de ideea mea si prima persoana, total dezinteresata, care m-a sustinut si care din fericire m-a ajutat sa descopar, cit de mult imi place sa cafeaua, cu istoria ei si cultura ei fenomenala.
De atunci au trecut 7 ani, s-au intimplat multe, am doi copii, un ciine, m-am impacat cu mine, am inchis revista dupa o imensa suferinta, pe care am trecut-o cu greu, m-am descoperit pe mine, si mi-a crescut dragostea pentru cultura cafelei si mai ales mi-am gasit un drum.
M-am apucat sa fac acest blog, fiindca vreau sa imbin pasiunea mea pentru scris, cafea si calatorii si le impartasesc cu toti iubitorii de cafea.
Va fi un blog in romana si engleza si ma voi stradui sa scriu lucruri interesante si inedite, un fel de jurnal, oferit tuturor, o parte din sufletul meu, o parte viata mea, pe care imi doresc sa o impartasesc cu oameni necunoscuti  pasionati sau nu de acelasi lucru.