vineri, 22 iulie 2011

Espresso: O forma de arta prin sine


Prin ce difera espresso de cafelele obisnuite si ce înseamna în genere cuvântul?
Iata citeva informatii si, în timp ce faceti asta, savurati unul din partea noastra.
Diferenta dintre o cafea la filtru si un espresso rezida în apa fierbinte. 
La espresso, apa iriga boabele si îsi face loc printre ele, producând o aroma intensa. Presiunea necesara pentru fortarea apei creste odatã cu finetea macinarii si gradul de compresie. 
Cu cit este mai mare compresia, cu atât este si savoarea mai intensã.
În general, espresso descrie orice tip de cafea care a fost produsã la aburi. 
Cuvântul se referã la metoda de preparare si nu la vreun brand. Dar ca toate lucrurile relative din viata, unele espresso-uri sunt mai bune decât altele. Totusi, limitele sunt putine, întrucât espresso atrage experimentarea si mintile aventuroase. Consumul pe cap de locuitor în Italia este de doar 75% din cel al francezilor si 57% din cel al nemtilor. Putem deduce cã fiecare ceasca capata o alta importanta decât în celelalte cazuri. Dupa binecunoscuta traditie italieneasca, o ceasca rareori depaseste 45 mililitri de fluid.
Si totusi, ce înseamna un espresso? Ei bine, sunt destule pareri în acest domeniu. Cuvântul espresso denota, în general, rapid sau direct.Verbul italian esprimersi înseamna a se exprima. De asemenea, verbul espirare înseamna a expira, ceea ce probabil au facut din plin destui oameni dupa ce au savurat prea multe cafele italienesti. Cea mai acceptata conotatie este cea a adverbului espressamente, care înseamnã în mod special pentru tine. Este un cuvânt care este aplicat mâncarurilor si bauturilor create la comanda. Totusi, espresso are semnificatia sa proprie, indiferent care i-ar fi originea. Atunci când ceri într-un bar sau restaurant italienesc un espresso, ceri o cafea preparatã special pentru tine.




Louis Bernard Babaut a creat prima masinã de espresso în 1822. Aceasta a fost comercializata de Edward Loysel de Santais în 1843 si prezentata lumii la Expozitia din Paris în 1855. Masina avea o camera speciala pentru cafea, unde o valva permitea aburului sa împinga apa printre boabe, cu ajutorul unui filtru special. Modelul avea o capacitate si rapiditate incredibila, putând produce o mie de cesti de cafea într-o ora. Astfel, cuvântul expres a devenit permanent asociat atit cu masina în sine, cit si cu produsul.
Aceasta masina avea totusi douã mici defecte. Din când în când, aceasta exploda, luând cu ea si pe cel care opera dispozitivul. Celalalt defect era ca, ocazional, cafeaua se putea arde, daca nu se lucra cu grija. Indiferent de aceste "minore" dezavantaje, nimeni nu poate nega faptul ca domnii Babaut si Santais au avut grija ca inventia lor sa produca un tip superior de cafea.
Producerea unui espresso pe vremuri era o adevarata arta si necesita pricepere, cunoastere si o constanta atentie si interpretare a fiecarui amanunt, din partea operatorului. Gradul de prajire, cantitatea corecta a fiecarui ingredient si presiunea aburului, toate aceste variabile erau foarte importante în creerea cafelei perfecte.
Cele doua probleme, cu explozia respectiv arderea boabelor au fost rezolvate în 1935 de un Francesco Illy, care în acelasi an a inventat Illetta. Aceasta utiliza presiunea aerului pentru a împinge apa printre boabe. Acesta era mult mai usor de controlat, iar la eliminarea sa, boabelor nu aveau sa fie arse. Cilindrul folosit putea fi setat precis pentru a controla cantitatea de apa si extragerea era facuta automat.
În 1945, sistemul a fost simplificat prin aparitia masinii de cafea Gaggia. Aceasta utiliza actiunea unui levier pentru a forta apa printre boabele de cafea. În 1970, Ernesto Illy a simplificat mai mult, prin introducerea Sistemului Espresso Cafea, care încorpora cele mai bune trasaturi ale masinilor create pina atunci. Acesta a mai adaugat doua straturi de hârtie-filtru, era mai ieftinã, si dupa spusele vremurilor, putea fi folosita si de cei mai nepregatiti dintre oameni.
Sã ne întoarcem la cuvântul espresso. Dupã cum am mentionat mai sus, cuvântul poate desemna ceva rapid sau "direct printre". De asemenea poate însemna a "stoarce" prin presiune, sau mai general, prin forta. Un al treilea sens este a fi explicit. Toate aceste definitii pot fi adaptate modului în care functioneazã masina. În primul rând stoarce boabele, iar mai apoi, substanta obtinutã explicit cu scopul de a crea o singurã ceascã de cafea.
Culoarea cremei ar trebui sã fie apropiatã de cea a unei tablete de ciocolatã cu lapte. Dacã este prea închisã, culoarea poate indica faptul cã aroma a fost supra-extrasã, iar în cazul în care culoarea este prea deschisã, extragerea a fost insuficientã.
Ši iatã-ne ajunsi la finalul acestui istoric. O scurtã rezumare cronologicã ar fi indicatã, pentru a retine punctele cheie ale drumului lung pe care îl face fiecare ceascã pentru a ajunge la noi. La început au fost cafeaua si apa fierbinte. Apoi masina de espresso, iar apoi espressorul cu cilindru pneumatic si in zilele noastre putem adauga importanta celui care o prepara- barista. Dacã încã sunteti confuzi, nu sunteti singurii. Misterul acestui produs poate sã nu fie niciodatã elucidat pentru unii dintre noi, iar povestile pot varia de la tarã la tarã, în functie de traditie. Dar nu asta conteazã. Dacã adevãrul ne va elibera se poate discuta pe multe platforme, dar nimeni nu poate nega cã un espresso va lumina ochii unuia dintre noi într-o bunã zi!

Va doresc sa va lasati purtati de aroma si gustul unui espresso in lumea plina de povesti senzationale ale cafelei....vom continua!


duminică, 17 iulie 2011

Tu ai astepta?






Parcul de linga casa mea ma tenteaza  astazi si o iau agale catre el. Tristetea ar putea sa-mi umple sufletul , insa azi am ales altceva…
Aleea pe care am luat-o e retrasa printre brazii si pinii insirati ca niste soldatei  si o strajuiesc.
Bancile cuminti si singure isi asteapta saruturile tirzii, iar eu agale ma indrept catre povestea mea.
Intelegerea reactiilor uneori poate fi un lucru istovitor si intens, insa m-am hotarit sa aleg sa iubesc, fara nicio pretentie, e greu insa sa poti accepta ca celalat nu-ti apartine defapt nicio data, doar te alege in fiecare zi.
Alegerile noastre ne duc spre experientele triste sau fericite in fiecare secunda, eu insa aleg sa iubesc, fiindca iubirea e pentru mine momentul de libertate suprema.
Ma asez in final cu toate gindurile pe o banca retrasa intre doi brazi inalti si stufosi, in dreapta mea pe banca zaresc o carte.
Sint surprinsa de descoperire, ma uit in jur, insa nu e nimeni , se pare ca cineva a uitat-o sau cine stie...
Sint curioasa si nu ma pot abtine sa nu o rasfoiesc….”Arta de a iubi” …ma gindesc da ce chestie…asta e ca un cadou pentru mine.
Inauntru o scrisoare impaturita pe care evident ca o deschid,…o secunda mi-am amintit ca in copilarie imi doream sa fiu postas, sa desfac toate scrisorile!
Tin in mina o bucata de suflet, niste lacrimi uscate pe foaie si inima imi bate cu putere si miinile imi tremura de emotie….

“Dragostea mea,

Stiu ca acum iti curg lacrimile incet in timp ce toate sferturile din lume au trecut si eu nu sint acolo.
Ti-am lasat un cadou si poate destinul si noi vom invinge temerile si suferintele fiecaruia, pentru a putea iubi esentialul din noi.
Am hotarit sa nu vin azi…fiindca sint un las, poate …fiindca m-am chinuit gindindu-ma ca nu  as stii ce sa-ti ofer, nu as stii sa prind in palmele mele sufletul tau, fara poate intr-o zi sa-l strivesc din greseala.
Alegerile ne fac liberi sau ne impiedica sa fim liberi.
Sint trist, disperat si singur si mi-e frica… si nu as fi putut sta linga tine asa, nu azi, nu acum.
“Nici un lucru nu este intimplator” imi rasuna in cap cuvintele tale.
Ma ingrozeste neputinta mea, slabciunile mele, strigatele de disperare, foamea mea de a te avea si frica de a nu te mai vedea niciodata, si  am ales sa nu vin.
Sint undeva in gindurile tale, cu tine prezent, te insotesc peste tot, iti mingii in fiecare seara obrazul si te sarut incet, cind te culci, iti veghez fiecare respiratie si te privesc cum tresari uneori noaptea in somn.
Te tin in brate in fiecare noapte si in fiecare zi sint linga tine…Uneori trimit luna la geamu tau sa-ti mingie somnul.
Stiu ca acum iti curg la lacrimile incet, insa iubita mea nu plinge, am ales sa nu vin azi, dar am ales sa fiu cu tine totdeauna, in fiecare secunda a vietilor mele viitoare si azi.
Iubirea mea poate fi poarta, cheia si cine stie …miine  poate voi avea curaj sa te caut in tot si in toate.”
Ma apuc sa citesc prima pagina din carte, cind deodata o fata  se aseaza linga mine ma priveste straniu cu ochi mari si umezi:

Tu ai astepta?
http://www.scaeromania.eu

joi, 14 iulie 2011

Londra sau fata cosmopolita a Europei!

 Probabil  plecarea mea la Londra s-ar fi produs in alta conjunctura, cu alta ocazie, daca nu ma gindeam la  varianta in care am putea fi mai aproape unul de altul sau sa merg pe acolo pe unde el trecuse cu putin inaintea mea.
Prima mea plecare a fost intr-un an de ziua mea.
Am ales ziua mea ca nebunia mea interioara se se amestece cu aceasta ocazie.
Divortasem, urit, orice divort are ceva urit, indiferent cite sentimente ne mai leaga si intre timp ma indragostisem, intr-o dorinta disperata sa-mi redescopar sufletul si feminitatea.
Indragosteala mea era doar podul peste care trebuia sa trec sa las in urma trecutul si sa ma privesc in viitor.
Ca in orice poveste "latino" el nu era aici, era peste "10 oceane"cum spunea cind il apuca disperarea ca nu ne putem intilni mai des, dar trecuse prin Londra cu doua saptamini inainte de ziua mea.
Exact de ziua mea am avut cea mai lunga calatorie, de la un aeroport la hotelul Edward din Londra(reparau autostrada)am facut vreo 7 ore, dar datorita gastii de care am fost insotita, totul a fost mult mai usor de suportat si amuzant.
Gasca am strins-o cu citeva zile inainte si de unde credeam ca voi merge doar eu cu o prietena, am ajunsa sa fim 6 persoane.
Trebuie sa recunosc ca a fost una din calatoriile cele mai haioase si pline de farmec din viata mea.
Desi imi dorisem in sufletul meu sa ajung prima oara la Paris, va spun cu mina pe suflet ca nu regret nici o secunda ca alta a fost ordinea.
Am plecat in cap cu niste idei preconcepute legate de vreme si oameni si am descoperit un oras plin de viata, cu o poveste cu aroma de ceai si cu o vreme care s-a intrecut pe ea insasi.
Hyde Park l-am traversat dimineata si pot spune ca a fost prima data cind m-am gindit serios ca asa mi-ar placea sa traiesc toate diminetile mele de acum incolo.
Si acum am in minte fetele prietenilor mei marcati si ei de aceasta experienta, o dimineata englezeasca autentica, tacuta si stralucitoare.
Ne-am baut cafeaua in Picadilly si am bintuit orasul pe jos, incercind in cele citeva zile sa luam in suflet cit mai mult din experienta asta.
Londra e fascinanta, un contrast de civilizatie si tiganie, cu cartiere selecte si cartiere unde stau claie peste gramada, cu o combinatie de rase si o mixtura autentica.
Londra e primitoare, e ca prajitura cu multe fructe si cu glazuri colorate.Imi place relaxarea oamenilor, contrastele dintre ei, toleranta, gradinile, castelele si monumentele pe care le-au construit.
Ma fascineaza pasiunea cu care iubesc trecutul si sint mindrii de el, cu care amesteca istoria cu prezentul si cu care le ofera celorlalti.
Am baut cafea la Cafe Nero, la Costa si la Starbucks, dar si intr-o cocioaba unde un indian mi-a amestecat cafea cu ceai si mirodenii, ce miroseau de m-au ametit.
Cafenelele sint pline ca si puburile si oamenii sint galagiosi si frumosi si de cele mai multe ori beti.
Am dansat intr-o fosta biserica facuta club si mi-am facut un prieten polonez, pe care l-a agatat Roxana, spunindu-i ca seamana cu Bon Jovi.
Piotr sau Peter a fost ghidul nostru in Londra si pentru pasiunea mea de a fotografia stilpi de iluminat noaptea m-a plimbat printre docurile ascunse, pe malul Tamisei.
Tot cu el am amestecat taria cu berea cum se face in tara lui si am baut vin rosu din Spania cu o familie sportiva care traia in Noua Zeelanda, ea fiind australianca si se cunoscusera in Africa si se casatorisera in Papua Noua Guinee.
Erau grasuti, guralivi, el practica rugby si ea il sustinea.
Prietena mea buna avea sa se mute peste una de la aceasta calatorie la Londra si dupa asta aproape de doua ori pe an sint la Londra.












Pentru mine Londra este ca bunica, la care ma duc sa ma odihnesc, fiindca are grija de mine si sigur o sa-mi faca cea mai buna mincare si cei mai buni cozonaci, e o parte speciala a sufletului meu si pot sa spun ca locul la  care ma gindesc dupa NY cel mai des cind vreau sa iau o pauza.