Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!partea a doua

Dupa ce am scris primul material despre chinul meu cu un cappuccino in Sibiu, prietenii mei au zis ca am fost destul de rautacioasa in privinta locatiei si descrierii.
Am revazut textul si m-am gindit ca as fi putut fi mult mai aspra, insa m-am abtinut, cu greu cei drept.
Pentru mine cafeaua insemna multa pasiune si placerea de ai face pe ceilalti sa aiba momente frumoase si dimineti reusite.
Nu mi se pare frumos, din partea unora sa trateze acest lucru atit de personal, cu atita superficialitate.
Totul tine de alegeri, sint constienta ca e greu sa gasesti un job, dar daca tot ai ales sa mergi intr-un loc sa lucrezi, ce-ar fi sa tratezi acel loc, ca si cum ar fi al tau, ca si cum tu ar trebui sa primesti cafeaua aia, ca si cum tu ai vrea sa primesti zimbetul acela, ca si  cum tu...ai putea fi oricind in locul meu.
Partea a doua a povestirii mele, din fericire, nu este atit de tragica, asta si pentru ca ieri, am baut un cappuccino cu prietenii mei, din acela care te face sa nu te mai opresti si sa devii dependent, obsedat...glumesc.
Dupa ce am plecat de la Leonidas Cafe, cu nemultumirea si tristetea totala, ca mi-am inceput atit de trist dimineata, am fost sa mincam intr-un restaurant "Intim'" se numeste, nu e ceva cu pretentii, dar mincarea a fost buna, o doamna draguta ne-a servit mic dejun, desi ora trecuse demult.
Mi-a placut modul de servire, locul si mincarea, preturile au fost decente, deci daca ajungeti in Sibiu, nu ocoliti localul, este in Piata Mare.
Intotdeauna dupa un mic dejun asa copios evident ca e loc de alta cafea, asa ca mi-am luat iubitul de o "toarta "si l-am tirit prin alte locuri, poate vom reusi sa gasim ceva decent.
Asa am ajuns la Lili"s cafe.
Locul foarte dragut, intim, cu citeva mese de tineri galagiosi la cafea, am zis gata aici e de noi.
Pe perete trona un ceas cu Hausbrandt, un brand de cafea italian,  http://www.hausbrandt.com, unul din cele mai renumite si cu o cafea de calitate.
Am presupus ca asta vom servi, asa ca am fost si mai multumita.

Pe bar trona o Elektra - http://www.elektrasrl.com/belle_epoque.php - superba!
Mi-am ales un loc retras linga geam... evident si zimbeam multumita, ca in sfirsit voi bea cappuccino -ul mult visat.
Momentul adevarului a fost trist, iubitul meu a primit un espresso dublu, intr-o caesca de cappuccino (nu pricep de ce toti lucratorii din cafenele, presupun ca ne dorim mult espresso) si eu un cappuccino, un pic mai bun decit cel de la Leonidas Cafe, dar departe de ce ar fi trebuit sa fie.
La Lili"s mi-a placut desingul cafenelei, minunatia de Elektra, atmosfera si domnisoara care a preparat cafelele, care nu s-a uitat urit la mine, cind am intrebat-o extaziata, daca cu adevarat va lucra la acel aparat si care chiar daca nu a preparat cele mai bune cafele, a avut o atitudine prietenoasa si a zimbit, cind ni le-a servit.
Recomandarea mea este un training de barista  pentru domnisoara, care poate fi un bun barista pentru Sibiu, training care nu dureaza mult si care ar ridica mult calitatea produselor servite.
Locul este de vazut...aveau si ceai si vin fiert,daca nu vreti sa beti cafea!
V-am pupat pina data viitoare!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!

Pentru cititorii care dupa ce vor citi titlul, vor da ochii peste cap si se vor gindi, ca sint inca una care critic minunata noastra patrie, vreau sa fac citeva precizari : iubesc Romania, sint nationalista in sensul pozitiv, cred ca nationalitatile conclocuitoare din respect pentru tara in care traiesc trebuie sa stie sa vorbeasca corect romaneste, cunosc geografia Romaniei, fiindca m-am straduit sa o invat si am strabatut-o in lung si in lat si cunosc si ceva istorie, mult peste media admisa pentru cultura generala, dupa 12 clase.
Sibiul este unul din cele mai frumoase, curate, etc orase din Romania si asta si datorita sasilor care ne-au ajutat sa ne mai ordonam un pic spiritul latin.
Acum citeva zile am facut o mica excursie in Sibiu si in imprejurimi si pentru ca am stat doua zile a urmat o dimineata, in care "dependenta" mea de cafea si-s spus cuvintul si am cautat impreuna cu iubitul meu, "imbolnavit si el de microbul meu, o cafenea in centru.
Din nefericire fac parte din acel segment de piata, care stie ce trebuie sa bea si chiar se ambitioneaza sa gaseasca, asta si pentru ca unul din joburile mele este sa fac degustare de cafea, la nivel profesionist(o da exista si asa ceva) si mai sint prost obisnuita de cei citiva barista din Romania, care chiar se straduiesc sa sfinteasca locul unde lucreaza.
Barista - este un cuvint care provine din limba italiana si desemneaza acea persoana care se ocupa exclusiv de facutul cafelei, asa ca daca intilniti unul din asta sa nu-i cere-ti shoturi de tequila!!!
Prima incercare chiar in piata mare, Leonidas cafe, o da imi zic, cunosc pralinele geniale de ciocolata, deci cu siguranta voi gasi si o cafea pe cinste.
Prima impresie a fost de tristete totala, spatiul mult prea mare pentru ciocolata si cafeaua pe care o asteptam, putina marfa intr-o vitrina, care ar fi hranit cu sigranta un batalion de infanterie, decorul lipsea cu desavirsire, mesele si scaunele din alt film decit spatiul.
Ne asezam la o masa la fereastrea, eu zimbind gindindu-ma totusi, ca voi bea un cappuccino, cum il face Paul sau Cristi(doi dintre acei barista)...si ne uitam la meniu.
Nu ma asteptam sa fie facut din hirtie adusa din China sau papisur egiptean, dar nu avea nimic special.
Nu vreau sa fiu rea, dar pralinele de la Leonidas au un nume, pe care trebuie sa-l respecti, zic eu, dar poate gresesc.
Eu am comandat un cappuccino si deja mintea mea era in alte zari, iubitul meu a comandat o reteta speciala cu trufe, avea un nume atit de interesant incit ma asteptam sa primeasca o nebunie la care eu sa ma uit ca un copil pedepsit.
Domnisoara care servea era de-o tristete si de-o mutenie, cum rar am intilnit, nu a schitat nici macar un zimbet, care din cite stiu eu e gratis.
Cind a primit comanda, l-a chemat pe domnul repsonsabil cu sala, care cred ca era propietarul, sa dea drumul la un aparat automat, cred ca mai potrivit pentru acasa decit pebtru un astfel de loc si sa prepare cele doua bauturi.
Cappuccino putea sa-l aduca in pahar de plasti, fiindca atita valora, in schimb am platit 9 lei si bautura care suna atit de frumos in meniu a fost un espresso dublu, lungit cit se poate cu ceva sirop de alune, ca de trufe nu putea fi vorba.
Cred ca cel mai mult am platit de fapt bomobanele de ciocolata, care insoteau ceasca de cafea decit bautura in sine.
Recomandari : locul este bine asezat in centru, i-as recomanda proprietarului sa-si gaseasca un designer sa-i facac mici retusuri sau poate sa gazduiasca expozitii de fotografie, a fotografilor din Sibiu, asa ar avea decorati gratis peretii si oameni care a vina in locatie.
Sa-si cumpere un espressor, cu un brat nu cu doua, desi la cit e spatiu, daca primeste comanda 10 espresso si 10 cappuccino, nu-l ajuta.
Sa-si intruiasca un om, care sa prepare cu adevarat acele retete minunate cu siropuri, scortisoara si ciocolata si cafea.
Ar fi un plus extraordinar.
Ar putea sa-si aduca spre vinzare cafea si ceai gourmet, care merg la fix cu pralinele belgiene.
Si nu in ultimul rind persoana care serveste oamenii sa fie mai vie, ca e intr-o cafenea, nu la pompe funebre.
Sibiu se invecineaza cu jud.Vilcea, ar putea sa incerce cu doua oltence focoase:),pentru inceput la servire.
Aceasta a fost istoria cu primul cappuccino ucis inainte sa se nasca, miine partea a doua....sper sa fie un pic mai vesela.

Depinde de ce cafea beau!

Poveste despre Columbia cu multa cafea

Pofta de a scrie vine de cele mai multe ori pe neasteptate, e noapte tirziu si a inceput un an nou, speram nu ultimul, dupa atitea preziceri, ci unul frumos, asa cum ne dorim de fiecare data.
Si eu ca si ceilalti oameni ai planetei sper la un an mai usor, mai bun, mai frumos, cu aceeasi oameni alaturi si cu altii noi si interesanti, cu care sa continui povestea cafelei pe care am inceput-o de ceva vreme.
America de sud este surprinzatoare, la fel ca si calatoria mea in Columbia.
Mi-am amintit cu nostalgie in ceas de noapte despre cea mai intensa experienta din anul 2011, calatoria in Bogota.
Drumul a fost lung si obositor si plin de praf, cind am ajuns in aeroportul din Bogota am fost convinsa ca am nimerit la Gara de Est din Bucuresti.
Galagie, oamenii cu munti de bagaje, spaniola peste tot, armata si ciini dresati sa descopere droguri, parca  ma aflam intru-un film prost cu Jennifer Lopez.
In primele 5 minute ne-am dumirit ca poti sta la cozi mai mari decit la noi, degeaba .... Am ajuns Slava Domnului si uitindu-ne in jur ne intrebam daca vom ajunge vreo data la hotel.
In alte 5 minute armata ne controla bagajele si pe noi, aratam altfel decit ei si am atras atentia, era un control de rutina.
In urmatoarele minute am reusit sa ne dumirim despre cum se ia taxiul, ne urcaram in el si am constatat cu stupoare ca omu nu vorbea decit spaniola, iar noi nici un pic.
Dupa  o ora jumate de peripetii am ajuns la hotel si acolo am descoperit importanta limbii spaniole.
Nu rideti, schimbasem doua avioane, merseseram 12 ore sa ne spuna o juna la hotel ca ea nu are nici o rezervare si ca in timp ce noi zburam spre Columbia, ei au anulat rezervarea, fiindca nimeni nu le-a raspuns la mail.
Incercati voi sa explicati in engleza, ca nu cunoastem zona si ca ne-ar trebui camera, so funny!
E amuzant acum cind imi amintesc, dar atunci imi faceam calcule in cap, cum vom dormi noi in holul hotelului in care alti 20 de tursti ca si noi aveau aceeasi problema cu rezervarea si cu limba.
Am aflat si eu atunci ca e prima, cea mai vorbita limba din lume, in unele topuri si am hotarit ca e necesar sa o invat....am renuntat la chineza, care fusese prima optiune.
Bogota e seducatoare ca o dansatoare de streaptease, periculos de sexy si in acelasi timp secretoasa ca o padure tropicala.
Combinatia de lux si decadenta m-a facut sa ma simt ca intr-un film de Tarantino, dar are citeva locuri care-ti taie respiratia.
 SANTUARIO MONSERRATE este un loc fabulos, spectaculos, care imi va ramine in suflet, ca unul din colturile de rai ale lumii.

Pe virful muntelui se afla o catedrala alba, impunatoare, unde cu ceva timp in urma se celebrau nunti.
Tot acolo sint si citeva restaurante pitite in vegetatia luxurianta.
Bogota e frematatoare si agitata ca o corida spaniola, oamenii sint calzi si primitori si mari iubitori de muzica, evident latino.
Danseaza oriunde, oricind, cu oricine e doritor sa-i urmeze.
Isi danseaza iubirea, tristetea, amaraciunea, saracia, fericirea, toate sentimentele si le exprima prin dans.
Am nimerit din fericire in unul din cele mai faimoase restaurante din Bogota, pe care vi-l recomand, daca ajungeti acolo:Andres -Carne de Res, unde am asistat la o petrecere tipic columbiana, unde nimeni nu statea jos, toata lumea dansa.
Locul este o tipic sud american, la masa unde statea eu, trona o lustra de care erau agatate condimentele pentru mincare si o icoana a lui Isus Cristos, probabil sa-ti aminteasca ca nu traiesti ca sa maninci.

Iar cafeaua ...cum poate fi cafeaua pentru iubitor de cafea, senzationala...daca e bine pregatita.

Brandul national al cafelei combiene este Juan Valdez, simbolul fermierului columbian, cultivator de cafea, Juan Vladez este icoana Federatiei Nationale a Crescatorilor de Cafea din Columbia.

Cafeaua columbiana este caracterizata printr-o aroma puternica, un corp greu si o aciditate medie.

Există două regiuni principale ale producţiei de cafea din Columbia: Medillín, Armenia si Manizales (MAM), în regiunea centrală, Bogotá şi Bucaramanga în regiunea muntoasă de est.

MAM cafea sunt cunoscuta pentru corpul puternic, aroma bogata şi aciditate fină. 

Bogotá este mai putin acida decât Medillín, dar are corp si o aroma puternica,  Bucaramanga este in mijloc, deseori are corp puternic şi aroma bogata amintind de cafeaua din Sumatra.

Pe piata de specialitate cafeaua din Columbia este caracterizata ca o cafea buna, dar nu exceptionala, veti intilni des aroma florala, fructata si de condimente.

Este cunoscut pentru un echilibru perfect şi corpul greoi.

Cafeaua arabica este cultivat la altitudini mari, la umbra arborilor indigeni.Solul vulcanic si clima uscată oferă condiţii excelente de creştere.

Cafeaua columbiana a fost vinduta pina nu de mult dupa marimea boabei : Excelso si Supremo, dar nu intotdeauna o boaba mare inseamna si o cafea de calitate.

In ultimii 5 ani, columbienii s-au axat pe cultivarea cafelei de specialitate si au aparut ferme unde se cultiva microloturi, de o calitate deosebita,in special in Tolima,Narino, Huilas de Sud si Cauca.

Columbia produce intre 11 si 14% din productia de cafea a lumii, puteţi găsi în principal Maragogype, Caturra, Typica si Bourbon. 

Unul dintre brandurile de cafea din Columbia, care mi-au placut foarte tare este AMOR PERFECTO(http://www.amorperfectocafe.com/), nu putea sa aiba un nume mai sugestiv pentru o cafea columbiana.

Stiu circotasii o sa-mi zica, nu zici nimic despre crime, droguri, rapiri, prostitutie, saracie...nu vreau sa spun nimic despre asta.

Am intilnit niste oameni extraordinari, muncitori, saritori, fericiti pentru ce au, mindrii de tara lor, care nu sint deranjanjati ca asculta imnul tarii lor in fiecare zi de doua ori, la radio sau la tv, care stiu versurile si nu se sfiesc sa-l cinte cu mina pe inima.

Am intilnit un popor frumos, cu bune si rele ca peste tot, care munceste pentru mai bine si trece peste rele in fiecare zi, am intilnit oameni care se saluta pe strada intr-o capitala cu multe milioane de locuitori si m-am simtit ca acasa, fiindca ei oamenii m-au facut sa ma simt asa.

Daca aveti vreo data de ales o excursie, va sfatuiesc sa ocoliti Columbia.

Va doresc un an, cum n-ati mai avut, ca o poveste, ca o calatorie minunata, cu o cafea aburinda in fiecare dimineata.

Espresso: O forma de arta prin sine

Prin ce difera espresso de cafelele obisnuite si ce înseamna în genere cuvântul?
Iata citeva informatii si, în timp ce faceti asta, savurati unul din partea noastra.
Diferenta dintre o cafea la filtru si un espresso rezida în apa fierbinte. 
La espresso, apa iriga boabele si îsi face loc printre ele, producând o aroma intensa. Presiunea necesara pentru fortarea apei creste odatã cu finetea macinarii si gradul de compresie. 
Cu cit este mai mare compresia, cu atât este si savoarea mai intensã.
În general, espresso descrie orice tip de cafea care a fost produsã la aburi. 
Cuvântul se referã la metoda de preparare si nu la vreun brand. Dar ca toate lucrurile relative din viata, unele espresso-uri sunt mai bune decât altele. Totusi, limitele sunt putine, întrucât espresso atrage experimentarea si mintile aventuroase. Consumul pe cap de locuitor în Italia este de doar 75% din cel al francezilor si 57% din cel al nemtilor. Putem deduce cã fiecare ceasca capata o alta importanta decât în celelalte cazuri. Dupa binecunoscuta traditie italieneasca, o ceasca rareori depaseste 45 mililitri de fluid.
Si totusi, ce înseamna un espresso? Ei bine, sunt destule pareri în acest domeniu. Cuvântul espresso denota, în general, rapid sau direct.Verbul italian esprimersi înseamna a se exprima. De asemenea, verbul espirare înseamna a expira, ceea ce probabil au facut din plin destui oameni dupa ce au savurat prea multe cafele italienesti. Cea mai acceptata conotatie este cea a adverbului espressamente, care înseamnã în mod special pentru tine. Este un cuvânt care este aplicat mâncarurilor si bauturilor create la comanda. Totusi, espresso are semnificatia sa proprie, indiferent care i-ar fi originea. Atunci când ceri într-un bar sau restaurant italienesc un espresso, ceri o cafea preparatã special pentru tine.

Louis Bernard Babaut a creat prima masinã de espresso în 1822. Aceasta a fost comercializata de Edward Loysel de Santais în 1843 si prezentata lumii la Expozitia din Paris în 1855. Masina avea o camera speciala pentru cafea, unde o valva permitea aburului sa împinga apa printre boabe, cu ajutorul unui filtru special. Modelul avea o capacitate si rapiditate incredibila, putând produce o mie de cesti de cafea într-o ora. Astfel, cuvântul expres a devenit permanent asociat atit cu masina în sine, cit si cu produsul.
Aceasta masina avea totusi douã mici defecte. Din când în când, aceasta exploda, luând cu ea si pe cel care opera dispozitivul. Celalalt defect era ca, ocazional, cafeaua se putea arde, daca nu se lucra cu grija. Indiferent de aceste "minore" dezavantaje, nimeni nu poate nega faptul ca domnii Babaut si Santais au avut grija ca inventia lor sa produca un tip superior de cafea.
Producerea unui espresso pe vremuri era o adevarata arta si necesita pricepere, cunoastere si o constanta atentie si interpretare a fiecarui amanunt, din partea operatorului. Gradul de prajire, cantitatea corecta a fiecarui ingredient si presiunea aburului, toate aceste variabile erau foarte importante în creerea cafelei perfecte.
Cele doua probleme, cu explozia respectiv arderea boabelor au fost rezolvate în 1935 de un Francesco Illy, care în acelasi an a inventat Illetta. Aceasta utiliza presiunea aerului pentru a împinge apa printre boabe. Acesta era mult mai usor de controlat, iar la eliminarea sa, boabelor nu aveau sa fie arse. Cilindrul folosit putea fi setat precis pentru a controla cantitatea de apa si extragerea era facuta automat.
În 1945, sistemul a fost simplificat prin aparitia masinii de cafea Gaggia. Aceasta utiliza actiunea unui levier pentru a forta apa printre boabele de cafea. În 1970, Ernesto Illy a simplificat mai mult, prin introducerea Sistemului Espresso Cafea, care încorpora cele mai bune trasaturi ale masinilor create pina atunci. Acesta a mai adaugat doua straturi de hârtie-filtru, era mai ieftinã, si dupa spusele vremurilor, putea fi folosita si de cei mai nepregatiti dintre oameni.
Sã ne întoarcem la cuvântul espresso. Dupã cum am mentionat mai sus, cuvântul poate desemna ceva rapid sau "direct printre". De asemenea poate însemna a "stoarce" prin presiune, sau mai general, prin forta. Un al treilea sens este a fi explicit. Toate aceste definitii pot fi adaptate modului în care functioneazã masina. În primul rând stoarce boabele, iar mai apoi, substanta obtinutã explicit cu scopul de a crea o singurã ceascã de cafea.
Culoarea cremei ar trebui sã fie apropiatã de cea a unei tablete de ciocolatã cu lapte. Dacã este prea închisã, culoarea poate indica faptul cã aroma a fost supra-extrasã, iar în cazul în care culoarea este prea deschisã, extragerea a fost insuficientã.
Ši iatã-ne ajunsi la finalul acestui istoric. O scurtã rezumare cronologicã ar fi indicatã, pentru a retine punctele cheie ale drumului lung pe care îl face fiecare ceascã pentru a ajunge la noi. La început au fost cafeaua si apa fierbinte. Apoi masina de espresso, iar apoi espressorul cu cilindru pneumatic si in zilele noastre putem adauga importanta celui care o prepara- barista. Dacã încã sunteti confuzi, nu sunteti singurii. Misterul acestui produs poate sã nu fie niciodatã elucidat pentru unii dintre noi, iar povestile pot varia de la tarã la tarã, în functie de traditie. Dar nu asta conteazã. Dacã adevãrul ne va elibera se poate discuta pe multe platforme, dar nimeni nu poate nega cã un espresso va lumina ochii unuia dintre noi într-o bunã zi!

Va doresc sa va lasati purtati de aroma si gustul unui espresso in lumea plina de povesti senzationale ale cafelei....vom continua!

Tu ai astepta?

Parcul de linga casa mea ma tenteaza  astazi si o iau agale catre el. Tristetea ar putea sa-mi umple sufletul , insa azi am ales altceva…
Aleea pe care am luat-o e retrasa printre brazii si pinii insirati ca niste soldatei  si o strajuiesc.
Bancile cuminti si singure isi asteapta saruturile tirzii, iar eu agale ma indrept catre povestea mea.
Intelegerea reactiilor uneori poate fi un lucru istovitor si intens, insa m-am hotarit sa aleg sa iubesc, fara nicio pretentie, e greu insa sa poti accepta ca celalat nu-ti apartine defapt nicio data, doar te alege in fiecare zi.
Alegerile noastre ne duc spre experientele triste sau fericite in fiecare secunda, eu insa aleg sa iubesc, fiindca iubirea e pentru mine momentul de libertate suprema.
Ma asez in final cu toate gindurile pe o banca retrasa intre doi brazi inalti si stufosi, in dreapta mea pe banca zaresc o carte.
Sint surprinsa de descoperire, ma uit in jur, insa nu e nimeni , se pare ca cineva a uitat-o sau cine stie...
Sint curioasa si nu ma pot abtine sa nu o rasfoiesc….”Arta de a iubi” …ma gindesc da ce chestie…asta e ca un cadou pentru mine.
Inauntru o scrisoare impaturita pe care evident ca o deschid,…o secunda mi-am amintit ca in copilarie imi doream sa fiu postas, sa desfac toate scrisorile!
Tin in mina o bucata de suflet, niste lacrimi uscate pe foaie si inima imi bate cu putere si miinile imi tremura de emotie….

“Dragostea mea,

Stiu ca acum iti curg lacrimile incet in timp ce toate sferturile din lume au trecut si eu nu sint acolo.
Ti-am lasat un cadou si poate destinul si noi vom invinge temerile si suferintele fiecaruia, pentru a putea iubi esentialul din noi.
Am hotarit sa nu vin azi…fiindca sint un las, poate …fiindca m-am chinuit gindindu-ma ca nu  as stii ce sa-ti ofer, nu as stii sa prind in palmele mele sufletul tau, fara poate intr-o zi sa-l strivesc din greseala.
Alegerile ne fac liberi sau ne impiedica sa fim liberi.
Sint trist, disperat si singur si mi-e frica… si nu as fi putut sta linga tine asa, nu azi, nu acum.
“Nici un lucru nu este intimplator” imi rasuna in cap cuvintele tale.
Ma ingrozeste neputinta mea, slabciunile mele, strigatele de disperare, foamea mea de a te avea si frica de a nu te mai vedea niciodata, si  am ales sa nu vin.
Sint undeva in gindurile tale, cu tine prezent, te insotesc peste tot, iti mingii in fiecare seara obrazul si te sarut incet, cind te culci, iti veghez fiecare respiratie si te privesc cum tresari uneori noaptea in somn.
Te tin in brate in fiecare noapte si in fiecare zi sint linga tine…Uneori trimit luna la geamu tau sa-ti mingie somnul.
Stiu ca acum iti curg la lacrimile incet, insa iubita mea nu plinge, am ales sa nu vin azi, dar am ales sa fiu cu tine totdeauna, in fiecare secunda a vietilor mele viitoare si azi.
Iubirea mea poate fi poarta, cheia si cine stie …miine  poate voi avea curaj sa te caut in tot si in toate.”
Ma apuc sa citesc prima pagina din carte, cind deodata o fata  se aseaza linga mine ma priveste straniu cu ochi mari si umezi:

Tu ai astepta?