Am avut un vis....si azi mi s-a indeplinit:)!

Dragilor,

Azi scriu din nou dupa foarte mult timp pentru ca cineva m-a facut sa scriu, Vlad m-a facut sa scriu din nou azi.
Azi la Timisoara a avut loc Competitia Regionala de Barista si a fost departe de ceea ce mi-as fi dorit, DAR....a fost Vlad.
Vlad Faur detine impreuna cu prietenul lui Dan - The Coffee Project in Timisoara, doi nebuni frumosi din tara asta, care lupta sa fie altfel,zi de zi, iar azi Vlad a fost Colin Harmon al Romaniei si nu exagerez.
Nu numai cafeaua a fost extraordinara, ci si prezentarea, emotia si pasiunea lui m-au facut sa uit ca sint la Timisoara, unde oamenii au doua viteze...incet si foarte incet, unde oamenii nu vor sa vina la competitie pentru ca ....nu stiu exact care e motivul, pentru ca proprietarilor de locatii nu le pasa cum se dezvolta angajatii lor, etc....da Timisoara!!!
Timisoara din pacate in materie de cafea nu a fost pina acum, decit o mare dezamagire, e trist ce spun, dar asta e tristul adevar, dar Vlad in seara asta m-a facut sa ma gindesc, ca exista speranta, ca poate Vlad si Hariss si cu Ion- un espressoman, care a facut cappuccino oamenilor si a fost atit de fericit, ca-i iesea crema de lapte, poate ei, vor face schimbarea aici, de mentalitate, poate ei vor reusi sa stirneasca oamenii, sa-i faca sa-si doreasca mai mult, poate ei sint semnalul, ca nu e totul pierdut!
Nu o sa va spun ce prezentare a avut, vreau sa fie supriza de la nationala de barista, surpriza din Timisoara si mi-as dori pentru Vlad sa fie in finala, fiindca merita sa fie acolo!
Stind acum in fata calculatorului si scriind acest text, vreau sa spun ca sint doua parti in mine care lupta pentru ceea ce urmeaza sa fac: partea pozitiva care e fericita ca exista oameni ca Laurentiu Stefan,care este campionul national de barista si care a mers peste tot in tara si a invatat alti oamenii ce inseamna cafea, Marius Nica care la Cluj a adus  16 concurenti la Competitia de Latte Art, Omar  un copil frumos din Cluj cu stofa de campion,calm si calculat, o surpriza, care continua sa ma surprinda,  Silvia Spirescu care e locul 5 mondial la preparat cafea la ibrick, juratii nostrii care au mers prin toata tara, facind voluntariat, Roxana - o fata pasionata de cafea, care lucreaza in IT si care a fost voluntar la toate regionalele de barista,(sa ma ierte cei pe care nu-i nominalizez )si ceilalti care bat cimpii cu gratie, care cauta scame si defecte, care nu vad efortul si munca, ci doar orgoliul si mitocania, sint doua parti in mine, una care ma face sa merg mai departe si alta care ma face sa plec cit mai departe, sa nu mai aud toate mizeriile, sa nu mai vad toate privirile goale si lipsite de sens, care asteapta sa esuez cumva si credeti-m ca nu-i inteleg, ca toti acesti oameni, beneficiaza direct sau indirect de ceea ce fac eu, zi de zi, adica promovez cafeaua preparata corect, adica descopar oameni pasionati, care doresc sa fie barista, adica ajut oamenii sa inteleaga ce inseamna o cafea de calitate, adica instruiesc barista, asta fac zi de zi si de cele  mai multe ori ca voluntar.
In Romania sa fii voluntar inseamna sa fii platit, NU...voluntar inseamna sa faci ceva gratis, doar pentru ca iti place...pe scurt, (nu caut acum, termenul in dictionar)!
Dar cum nimeni nu e profet in tara lui, o sa fac in continuare ce-mi spune inima!
Si pentru toti frumosii nebuni din tara asta - va multumesc ca existati, caci fara voi, tot ceea fac ar fi in zadar!
Cineva imi spunea ca daca ai miscat inima unui singur om, ai miscat intreg universul si din fericire eu stiu ca am miscat inima oamenilor , asa cum oamenii din tara asta imi misca inima in fiecare zi, facind minuni cu cafea!

Cum am devenit trainer de campion national!

Despre cafea v-am mai scris, de fiecare data am acceasi pasiune pentru ea si poate de aceea ma incapatinez sa schimb mentalitati, sa educ, sa fiu pionier ...si sincer imi iese!!!
Am constat  ca in ultimii 4 ani de cind am inceput sa organizez competitii de barista, sa muncesc  si sa creez altceva de cit a fost pina acum citiva ani, ca modestia este sinonima cu prostia.
Da, asa ca m-am gindit si am povestit  intr-o seara cu "dragul meu" despre amaraciunile prin care trec din cauza pasiunii mele si mi-a zis : "fii mindra de oamenii pe care tu i-ai format, chiar daca ei recunosc sau nu, asta nu-ti demonstreaza tie decit ca esti foarte buna in ce faci si descopera alti oameni, e simplu.
Iti place sa formezi oameni, nu poti sa renunti sa formezi alti oameni in orice domeniu vrei tu, daca asta este unul din lucrurile pe care le faci atit de bine " ...si am stat  si am judecat  si mi-am dat seama ca iubesc treaba asta, sa formez oameni, sa-i cresc, sa-i invat sa zboare si sa fie niste exemple pentru comunitate.Nu totdeauna imi iese faza cu exemplele, dar na....perfectiunea este plictisitoare!
Nu cred ca oamenii sint rai in esenta, cred doar ca unii dintre cei pe care i-am format profesional sau uman, au carente emotionale, legate de alte experiente, pe care nu am cum sa le schimbi sau se le imbunatatesc, fiindca asta intra la alta meserie, pe care eu nu am vrut sa o profesez, desi am invatat-o.
Asa ca am ascultat sfatul iubitului meu, destept si modest(sic!) si am cautat in jurul meu alti oameni de format si am gasit citiva.
De toti sint la fel de mindra, chiar daca locul unu este unul singur, pentru mine, EI...sint campioni cu totii: Laurentiu, Calin, Simona, Catalin, Maria, Claudiu, Bogdan, Petre, Omar, Cristi, Nicusor, George, Andreas, Vali si toti ceilalti barista de care m-am ocupat intr-un fel sau altul.
Din pacate nu am avut mai mult timp sa-i ajut, sa-i pregatesc si sa lucram, dar ce ai iesit este mai mult decit m-am asteptat.
Laurentiu Stefan este campionul national de barista din 2013 si l-am pregatit printre regionale, nopti nedormite, mese carate de el, espressoare spalate si sint foarte fericita ca el este campion si nu numai pentru ca l-am trainuit, ci pentru ca se straduieste sa fie un model pentru ceilalti, pentru ca in timpul campionatului national, a fost printre putini concurenti care au facut voluntariat, desi concura, pentru ca e destept si pentru e unul din putini oameni din industrie pe care l-am vazut citind o carte!!!despre cafea!!!
Ma bucur in acelasi timp, ca dupa atita munca si pasiune si sacrificii, ii este recunoscuta valoarea profesionala, fiindca de ceva timp incoace s-a declansat o lupta a orgoliilor profesionale, pe care nu ma asteptam sa o vad in Romania, la nivelul asta, dar iarasi ajung sa cred ca oamenii care nu au valori interioare, nu au cultura, scoala si sapte ani de acasa, ajung in Romania sa fie Vip-uri in toate domeniile.
Cum speranta moare ultima, eu inca mai sper, ca lumea asta care traieste cu susul in jos, intr-o zi isi va reveni, dar pina atunci, din pacate sintem nevoiti sa tipam in gura mare cit de valorosi sintem, caci cu

modestia....nu ajungem nicaieri.
Asa ca fara falsa modestie, inca odata, mi-am demonstrat ca imi trebuie un pic de vointa, ca sa fac orice-mi trece prin cap!

Despre cafea...iubire...inceputuri...scris...povesti...cafea...

Intotdeauna mi-a placut sa scriu, e o modalitate foarte simpla pentru mine de a evada, de a calatori, de a povesti cu mine si cu voi despre lucruri dragi mie.
Intotdeauna mi-a placut sa scriu, ceea ce simt intr-o forma, pe care o prelucrez la fiecare scriere...si da intotdeauna mi-a placut sa scriu!
Asta nu e primul gind din anul asta nou, ci una din dorintele ce mi le-am pus sub brad pentru Mosul, sa apuc sa scriu mai mult, despre ceea ce vad, despre calatoriile mele, despre experientele mele, dar mai ales despre dragostea mea pentru cafea...da!
Ca noi toti mi-am facut o rezolutie a acestui inceput de an si mi-am insirat in minte si suflet ce mi-as dori sa schimb mai mult si mai mult, sa traiesc mai mult, sa fac mai mult....si primul lucru pe care mi-l doresc este sa scriu!
Am facut niste planuri, niste "scheme" si ma voi apuca serios de treaba, asa ca incerc sa-mi promit mie ca in fiecare luna voi scrie cel putin un text, mai ales ca incepind din luna asta voi incerca sa deschid o revista despre cafea online, care ma va "obliga" sa scriu!
Da!!!dragostea mea pentru cafea este de ceva vreme o nebunie, obsesie frumoasa si inca de acum vreo 7 ani am avut o incercare, reusita pentru citiva ani, de a scoate luna de luna o revista despre cafea, singura de la noi de atunci si pina acum.
Momentan va fi online, fiindca, din pacate criza m-a facut sa fiu mai atenta, un pic, fiindca felul meu boem de a fi nu ma ajuta prea mult!
Pe linga asta mi-am propus sa fac mici recenzii in cafenele din Romania pe unde ajung si sa povestesc si altora ce gasesc pe acolo.
Avind in vedere ca experienta mea a crescut in toti acesti ani, voi putea sa vorbesc si obiectiv si subiectiv despre locatiile pe care le intilnesc.
Pot sa vorbesc si despre canapele si despre cappuccino:))surprinzator sau nu, am experienta si voi incerca sa fiu cit mai obiectiva posibil!
Voi incerca sa fiu ghidul vostru despre cafenelele extraordinare, minunate, nemaivazute din Romania si nu numai!
Primul text il am deja pregatit, cit de curind voi deschide sirul calatoriilor in cafenelele din toata lumea!
Va doresc tuturor un an extraordinar!

Seul - O alta poveste despre cafea

Nu am mai fost niciodata in Asia, dar in toamna asta dupa multe eforturi si stress, am reusit sa ma urc in avionul de Seul!
Dupa cum s-au derulat lucrurile inainte de plecare, nu aveam prea multe sperante ca voi avea o experienta asa cum am avut-o!
Plecarea la Seul, bineinteles a avut loc cu ocazia Campionatului Mondial de Barista, mai exact Latte art si Coffee in Good Spirits(cafea cu alcool).
Am plecat impreuna cu echipa de barista a Romaniei, care trebuia sa ne reprezinte la aceste competitii si anume: Floriana Vlaicu si Marius Nica.
Aeroportul Otopeni - primul impas... bagajele imense pentru competitie...aratam ca niste pitici cu munti in spate. A fost amuzant, cum din bagajele ordonate cu care am plecat, daca ma intrebai unde e periuta de dinti...nu stiam exact in care bagaj e!
Floriana si-a carat paharele de competitie in bagajul de mina si la fiecare oprire trebuia sa explice ce face cu ele.
Am ajuns in Seul dupa nu mai stiu exact cite ore...rupti de lume, nu stiam nici un cuvint in limba lor si nici ei prea multe in a noastra.
Am plecat cu ideea preconceputa ca ma voi deplasa cu niste autobuze vechi, de cind era bunica fata...nici vorba de metrou sau alte mijloace moderne...dar am fost absolut impresionata de tot ce era in jurul nostru.
Prima experienta a fost drumul de la aeroport, care a durat o vesnicie si din fericire pentru noi europenii nevorbitori de coreeana a fost un succes... am ajuns in zona unde trebuia dupa o ora si jumatate de mers.
Ce m-a frapat a fost sa observ cit de senini si linistiti sint oamenii...in toata foiala si agitatia aia, era o liniste dupa inca tinjesc si de care mi-e dor.
As avea multe sa va povestesc, despre amabilitatea oamenilor, despre respect, despre cum se grabesc si te imping, chiar daca sint foarte draguti...despre cum nu rezista la bautura si alte traznai amuzante, dar experienta cea mai tare a fost cafeaua.
Am intilnit oameni nebuni dupa cafea, am vazut cele mai interesante, extraordinare, senzationale cafenele pe care le-am vazut vreodata, unde cafeaua era preparata cu respect pentru cei care merg acolo sa o bea.
Am intilnit cele mai trasnite decoruri pentru o cafenea, portafiltre pe tavan, risnite suspendate pe perete, bucatarie/bar cu espressor...
Am intilnit citiva din campionii nationali de barista, care toti aveau propria lor cafenea, care le reprezenta munca si ideile.
Asa am reusit sa inteleg, de ce au organizat acolo campionatul mondial de barista, pentru ca oamenii obisnuiti stateau jumatate de ora sa primeasca un cappuccino cu latte art si nu se suparau, ca asteapta.
Experienta cea mai frumoasa pentru mine a fost Coffee Radio, poate si pentru ca m-am imprietenit cu citiva oameni care lucreaza acolo si care mi-au spus ca pentru ei conteaza mai mult ca fac ceea ce le place decit banii pe care-i cistiga sau orice ce altceva.
Ce pot sa va spun despre cafea?Proaspata, bine facuta, bine servita...intotdeauna insotita de un zimbet din tot sufletul, care te facea sa-ti doresti sa mai stai un pic si sa incerci si altceva.
Au transformat conceptul Starbucks in ceva mult mai interesant si mult mai bine aplicat.
Aproape toate cafenele isi prajeau cafeaua, toate originile, puteai sa-ti cumperi cafeaua preferata si pentru acasa...si tot felul de suveniruri de la cafeaneaua preferata.
O nebunie cu cafea!!!
Seul a fost pentru mine una din cele mai frumoasa experiente legate de cafea si este unul din locurile unde imi doresc sa ma intorc, ca sa pot bea din nou cafea bine preparata si servita cu un zimbet!

About COOFFEE....Memories

Nu am mai scris demult, mi-am permis o vara de leneveala linga copiii mei atomici si mi-am odihnit mintea si un pic sufletul.
Am fost la Viena bineinteles cu o parte din echipa Romaniei de Barista, la Campionatul Mondial de Barista, in iunie.
De la ultima postare s-au intimplat multe lucruri, bineinteles unele bune si altele rele sau mai bine zis neintelese de mine.
Cea mai trista experienta din acest an, de pina acum, a fost ca mi-am pierdut mentorul, undeva pe drumul dintre pasiunea pentru cafea, dragostea pentru Romania si lucrurile pe care le-am facut bune sau rele.
Am aflat cu tristete intr-o zi ca nu era semizeu, ci doar un om cu bune si cu rele, cu orgoliu transformat in rautate si am suferit.
Mi-a trecut greu, intre mii de cesti de cafea si nopti nedormite am incercat sa inteleg unde am gresit, pentru ca experienta a fost dureroasa si trista pentru mine.
Am renuntat sa inteleg de ce un om pe care-l apreciezi pina la Dumnezeu si o palma mai sus, se comporta ca un copil caruia i-ai furat jucariile.
Probabil ca in toata experienta asta, Dumnezeu ma invata sa nu mai urc oamenii pe piedestaluri de marmura, fiindca sint oameni si gresesc.
Tot de la ultima postare am organizat si al treilea Campionat National de Barista, care pentru mine personal a fost OK.
Nu am fost multumita bineinteles, ma raportez mereu la ce am vazut pe unde am calatorit si uneori ma apuca disperarea la propriu, ca noi ca natie desi sintem extraordinari, destepti, geniali...etc, avem metehnele noastre care nu ne ajuta sa evoluam, atit de repede pe cit am putea, dar ...
E foarte greu sa faci ceva in Romania, ca afara...citeam un banc intr-o zi cum au ajuns doua mere sa coste cit o caruta, din cauza sirului de oameni care se interfereaza in diverse chestii.
Cind am pornit sa construiesc a nu stiu cita oara ceva in Romania, am zis ca de data asta va fi altfel, dar din pacate, ma aflu intr-un moment, cind istoria se repeta si nu stiu, daca se va schimba ceva.
Ma aflu la rascrucea dintre a pleca din tara si a ramine, cu speranta ca se va schimba ceva, e ciudat ce scriu acum, dar ma simt secatuita de energie.
Nici nu stiu daca e un soi de disperare sau doar lehamite.
De la ultima postare am intilnit oameni care cred ca li se cuvine mai mult decit au, desi daca ii scotocesti sint goi, seci si tristi intr-un fel, nemultumiti, frustrati, disperati, care mi-au omorit entuziasmul.
E trist sa vad oameni tineri, parveniti si oportunisti, din ce in ce mai multi, care cred ca daca eu am ajuns undeva, ei pot sa sara vreo 15 ani sa ajunga mai repede, doar pentru ca nu am bun simt sau simtul ridicolului.
Si stau strimb si judec drept, de ce sint aici inca si iarasi.
Pasiunea pentru cafea mi-a dat o directie, unde as putea sa schimb ceva.
Lumea se schimba cum vrea ea, eu imi doresc sa fac ceva esential, care probabil imi gidila orgoliul, dar nu schimba nimic.
Vara asta am avut mult de reflectat, la faptul ca uneori ma pun singura in situatii, care imi creeaza disconfort sufletesc, doar pentru ca mi se pare ca as putea sa ajuta cumva.
Poate toamna va domoli totul si lucrurile se vor aseza si iarasi ma trezesc ca incep alta calatorie, cu sperante,  si imi doresc ca la anul, sperantele astea, sa nu ma aduca in acelasi loc.
Despre Viena v-am mai povestit, e aceeasi...impactul de data asta nu a mai fost atit de puternic, ca prima data, asa ni se intimpla tuturor.
Nu am avut prea mult timp de vizitat, fiindca am avut multe de vazut la WORLD OF COFFEE.
Anul acesta cel mai bun barista din lume este Raul Rodas, este baristul meu favorit si omul care m-a facut sa schimb pasiunea mea pentru cafeaua din India pentru cafeaua din Guatemala, acum doi ani, cind l-am vazut prima data.
Evenimentul a fost grandios si mi-a placut ca am reusit sa conving citiva oameni sa fie voluntari, care au avut parte de experienta vietii lor.
Este al 6 lea campionat mondial pe care-l vad si de-abia astept Korea, in iarna asta.
Gindul ca dorinta mea de a calatori cu pasiunea pentru cafea se impletesc, imi umple sufletul de bucurie si ma face sa astept plina de emotie urmatoarea calatorie.
Pina atunci, ultima chestie prin care trec este candidatura mea pentru a fi coordonator national, e o poveste care-mi da o stare de scirba, din pacate si as vrea sa trec repede peste ea.
Probabil ca voi cistiga, probabil ca nu, a fost in schimb o experienta revelatoare in privinta faptului ca oamenii au orgolii si inca ce mari, chiar daca in spatele orgoliului nu e nimic profund.
Dincolo de toate prostiile astea, romanesti, astept cu nerabdare sa incep evenimentele, sa incep sa calatoresc, sa intilnesc oameni interesanti si bineinteles sa beau cafea....buna sau rea, e o experienta.
Cafeaua pentru mine e o experienta metafizica, stiu spun lucruri mari, dar e ceva periculos de senzual si diferit de fiecare data, intre viciu si sanatate, intre dependenta si pasiune, intre toate senzatiile pe care le poate transmite si toate tratatele despre ce e bun si rau in ea si ce e esential pentru mine, nu ma plictisesc niciodata sa o descopar.
Cunoscatorii stiu!
A fost un text ambilicat ca o salata de  greceasca, cu chestii amestecate, pe care fiecare le ia cum vrea si merge mai departe.

Revin cu un text romantic despre alta calatorie, cit de curind!

Cafeaua de la Barista School

Acum doi ani am fost in Atena printr-o conjunctura fericita si am ajuns la Barista Academy pentru doua zile si am vazut prima data o scoala de barista.

Momentul a fost senzational si a schimbat in sufletul meu perceptia a ceea ce vreau sa fac mai departe cu pasiunea mea pentru cafea.

Am testat tot felul de retete cu oameni la fel de pasionati ca si mine si momentul este unul dintre momentele mele favorite din istoria mea personala in intilnirea cu cafeaua.

Sint doi ani de atunci si s-au schimbat lucruri in viata mea, in bine, am cunoscut oameni noi, tineri, pasionati, cu sufletele vibrind  si cu capul plin de idei si de povesti cu cafea.

Sint doi ani in care am visat ca poate intr-o zi voi gasi un loc, cu cafea, cu oameni care vin in timpul lor liber sa se intilneasca sa faca cafea.

Azi e o zi in care de 5 luni, merg aproape in fiecare la scoala de barista, prima din Romania, unde ma intilnesc cu gasca cafegiilor, care se mareste de la zi la zi, unde bem cele mai minunate cappuccino facute de cei mai sexy barista din Romania- aviz amatoarelor, de baieti frumos care sa va prepare cafeaua si unde punem tara la cale si ne mai gindim ce ne mai dorim de miine.

Sint destul de emotionata sa pot spune cuvinte multe despre povestea noastra, mi-ar placea sa ramina poveste, fiindca povestile sint cele mai frumoase lucruri pe care mi le amintesc din copilarie si datorita lor azi tin inca ochii deschisi si visez ce vreau sa mai fac cind o sa cresc mare!

Cei despre care sciu aici, se stiu si vreau sa le multumesc fiindca impreuna ne-am facut curaj sa credem ca visele se pot indeplini!

Va asteptam la cea mai buna cafea din Romania, la noi la scoala de barista!Suna-ti pentru programare, locurile sint limitate!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!partea a doua

Dupa ce am scris primul material despre chinul meu cu un cappuccino in Sibiu, prietenii mei au zis ca am fost destul de rautacioasa in privinta locatiei si descrierii.
Am revazut textul si m-am gindit ca as fi putut fi mult mai aspra, insa m-am abtinut, cu greu cei drept.
Pentru mine cafeaua insemna multa pasiune si placerea de ai face pe ceilalti sa aiba momente frumoase si dimineti reusite.
Nu mi se pare frumos, din partea unora sa trateze acest lucru atit de personal, cu atita superficialitate.
Totul tine de alegeri, sint constienta ca e greu sa gasesti un job, dar daca tot ai ales sa mergi intr-un loc sa lucrezi, ce-ar fi sa tratezi acel loc, ca si cum ar fi al tau, ca si cum tu ar trebui sa primesti cafeaua aia, ca si cum tu ai vrea sa primesti zimbetul acela, ca si  cum tu...ai putea fi oricind in locul meu.
Partea a doua a povestirii mele, din fericire, nu este atit de tragica, asta si pentru ca ieri, am baut un cappuccino cu prietenii mei, din acela care te face sa nu te mai opresti si sa devii dependent, obsedat...glumesc.
Dupa ce am plecat de la Leonidas Cafe, cu nemultumirea si tristetea totala, ca mi-am inceput atit de trist dimineata, am fost sa mincam intr-un restaurant "Intim'" se numeste, nu e ceva cu pretentii, dar mincarea a fost buna, o doamna draguta ne-a servit mic dejun, desi ora trecuse demult.
Mi-a placut modul de servire, locul si mincarea, preturile au fost decente, deci daca ajungeti in Sibiu, nu ocoliti localul, este in Piata Mare.
Intotdeauna dupa un mic dejun asa copios evident ca e loc de alta cafea, asa ca mi-am luat iubitul de o "toarta "si l-am tirit prin alte locuri, poate vom reusi sa gasim ceva decent.
Asa am ajuns la Lili"s cafe.
Locul foarte dragut, intim, cu citeva mese de tineri galagiosi la cafea, am zis gata aici e de noi.
Pe perete trona un ceas cu Hausbrandt, un brand de cafea italian,  http://www.hausbrandt.com, unul din cele mai renumite si cu o cafea de calitate.
Am presupus ca asta vom servi, asa ca am fost si mai multumita.

Pe bar trona o Elektra - http://www.elektrasrl.com/belle_epoque.php - superba!
Mi-am ales un loc retras linga geam... evident si zimbeam multumita, ca in sfirsit voi bea cappuccino -ul mult visat.
Momentul adevarului a fost trist, iubitul meu a primit un espresso dublu, intr-o caesca de cappuccino (nu pricep de ce toti lucratorii din cafenele, presupun ca ne dorim mult espresso) si eu un cappuccino, un pic mai bun decit cel de la Leonidas Cafe, dar departe de ce ar fi trebuit sa fie.
La Lili"s mi-a placut desingul cafenelei, minunatia de Elektra, atmosfera si domnisoara care a preparat cafelele, care nu s-a uitat urit la mine, cind am intrebat-o extaziata, daca cu adevarat va lucra la acel aparat si care chiar daca nu a preparat cele mai bune cafele, a avut o atitudine prietenoasa si a zimbit, cind ni le-a servit.
Recomandarea mea este un training de barista  pentru domnisoara, care poate fi un bun barista pentru Sibiu, training care nu dureaza mult si care ar ridica mult calitatea produselor servite.
Locul este de vazut...aveau si ceai si vin fiert,daca nu vreti sa beti cafea!
V-am pupat pina data viitoare!