Wonderful Copenhaga!

Incep sa cred ca legatura mea cu lumea cafelei este mai strinsa si mai spirituala decit mi-am inchipuit!
In jurul cafelei si al povestilor despre ea am primit cadou si citeva calatorii minunate, una dintre ele este in Copenhaga!
Anul acesta in Copenhaga a avut loc cea mai interesanta  expozitie despre cafea si tot ce tine de asta :Wonderful Coffee – Copenhaga 2008!
Am planuit aceasta calatorie cu un prieten bun, care pot sa spun ca este primul meu profesor in ale cafelei, care m-a facut sa descopar povestile, gusturile si aromele cafelei si sa iubesc asta, asa cum o face el!
Am plecat dintr-un Bucuresti in care erau  “1500” de grade la umbra cu speranta ca vom da peste ceva mai putina caldura si vom putea savura calatoria noastra, lucru care din fericire s-a si intimplat.
Danemarca este spectaculoasa inca dinainte sa aterizezi, pe hubloul avionului am zarit niste turbine eoliene,( sa ma scuze specialisti, asta am gasit pe net),  rasar din mare, ca niste rachete…interesante si mai ales ecologice!
Primul contact cu Copenhaga a fost locul unde s-a tinut expozitia si anume fostele grajduri regale, care nu va puteti imagina cum au fost intretinute si cum au reusit sa le transforme intr-un loc modern, util, dar in acelsai timp pline de istorie.
Fiindca toti sintem bautori de cafea de calitate, am cautat o cafenea care sa ne satisfaca tuturor gusturile si am gasit cea mai haioasa si originala cafenea pe care am vazut-o pina acum “ Amuse Bouch”, unde am combinat asa cum fac localnici berea cu cafeaua.
Pe spatiile dedicate in mod normal meselor si scaunelor se aflau niste perne imense portocalii, care erau asezate direct pe ciment, unde am stat tolaniti si ne-am amuzat copios, de descoperire!
Ne-am cunoscut cu proproietarul pernelor si asa am descoperit ca le putem comanda prin internet, daca vreunul din noi se incumeta sa faca asa ceva la Bucuresti!
Pentru “Mica Sirena” am facut un adevarat tur de forta al orasului, cautind-o!
Intr-un final, dupa ce am trecut pe linga teatrul regal, opera  si navele acostate, dupa ce am traversat poduri si podete, intr-un final spre seara am intilnit-o.
 “Mica Sirena” care intr-adevar ….e “mica”, sincer mi-am zis ca daca nu ne uitam atent am fi trecut pe linga ea, insa intotdeauna un grup de turisti asiatici pot salva situatia!
Copengaha, un oras ca o simbata dimineata, linistit, cu oameni relaxati, care fac mult sport si totodata ecologie, merg foarte multi pe bicicleta, si din fericire chiar reusesc sa se inteleaga cu soferii din trafic.
Am gasit mai usor un loc de inchiriat bicicleta, decit unul de inchiriat masini.
Printre toate experientele avute, am vazut si citeva meciuri de fotbal, impreuna cu comunitatea turceasca din zona si am vazut cu poate exploda un oras linistit si calm, atunci cind cistiga Turcia.
Expozitia ne-a consumat destul timp, cit sa nu apucam sa mergem la muzee sau la concert…Radio Head si chiar am fost chiar surprinsa sa descopar o multime de concerte, toate sold out.
Dupa cum stiti nu-mi place sa va povestesc despre statui celebre si muzee cunoscute, fiindca pt. mine o calatorie intr-un oras nou inseamna mai mult de-atit!
De fiecare data cind merg intr-un loc nou imi place sa privesc oamenii la ei acasa, pentru mine asta e calatoria si experienta prima data, dupa care vine restul!
De aceea va sfatuiesc sa calatoriti cu inima si mintea deschisa, fiecare calatorie poate insemna un mesaj, care poate schimba ceva esential in voi, daca sinteti atenti!
Pina data vitioare va doresc calatorii si experiente minunate!


publicat in 2008

Viena sau o ceasca de cappuccino vienez!

Nu-mi propusesem asa serios sa ajung in vara asta la Viena, dar bineinteles ca viata isi face de cap si imi ofera surprize minunate, mai ales calatorii si mai ales neprogramate.
Nu am mai calatorit pina acum cu masina in afara tarii, mai ales ca iubesc sa ma “dau” cu avionul, oriunde, oricind si mai ales…spre orice destinatie, dar de data asta, nimic din rutina calatoriile mele nu a intervenit.
Intr-o noapte fara somn, vorbeam cu Andrei pe net, de una de alta si el imi zice, trebuie sa ajung la Viena, am treaba acolo….eu:  Viena?...cappuccino!!!vreau si eu…asa ca fara prea multe discutii am pregatit o excursie, cu masina, cu Andrei si cu inca un prieten.
Am ajuns noaptea la Viena, ceea ce o face, dupa mine, mai spectaculoasa decit ziua.
O bijuterie arhitecturala, si pentru ca sint fanul cladirilor vechi din toate timpurile, a fost ceva impresionant sa vad atita arhitectura si istorie in acelasi loc.
Multe clădiri sint construite în stilul baroc, deşi este o combinatie interesanta din toate stilurile.
Palatul de vară al împăraţilor, Palatul Schönbrunn, am aflat ca a fost construit ca şi un rival celui de la Versailles, insa nu este la fel de mare ca acela.
Catedrala "Sfântul Ştefan" (Stephansdom), care a fost construită în secolul al XII-lea este de asemenea de o mare valoare arhitecurala, m-a lasat fara cuvinte.
Centrul istoric al oraşului, am aflat ca face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001
Ceva din farmecul ei gasiti la Timisoara, in zona istorica.
Luminata, cu terase cochete, cu multi oameni pe strazi, turisti evident, plina de viata, un loc romantic si cool in acelasi timp, pentru shopping addictied, asta e pentru mine Viena.
De fiecare data cand ajung intr-un loc nou, iau strazile la picior, insa de data asta, nu am inceput chiar asa, asta pentru ca dupa cum v-am spus, nu ne-am programat nimic, nici unde sa stam.
Nebanuind ca am nimerit in perioada reducerilor la haine, totul era ocupat, asa ca nu va sfatuiesc sa faceti ca noi, desi poate fi fun, uneori, daca ai nervii tari.
Dragii mei prieteni fusesera cu ceva timp in urma in Viena, tot spontan, cu harta, nu cu GPS-ul si din amintirile lor si cu ajutorul citorva localnici, am nimerit la o pensiune, cu baia pe hol, totul curat, dar cam scump pentru conditii, dupa citeva ore bune de bintuit.
Nu ne-am lasat doboriti de oboseala si  la miezul noptii, am luat harta, aparatul foto si am plecat la cucerit orasul.
Mozart, Beethoven,Schubert,Brahms, Vivaldi si mai ales Strauss, care a compus minunatele valsuri, toti au trecut prin Viena, o povara a istoriei musicale universale, pe care o poarta cu mindrie, iar pe mine m-a emotionat si m-a lasat fara cuvinte.
Credeati ca am pierdut ocazia sa beau acel minunat cappuccino, bineinteles ca nu!
La o terasa de cartier, o doamna draguta, mi-a servit un cappuccino vienez extraordinar, nu pot insa sa ma laud ca la fel am facut cu snitzelul vienez, de data asta l-am ratat, am ales sushi si inghetata, asta pentru ca era atit de cald, incit as fi mincat cu siguranta mai usor o masina de gheata.
E mult de povestit si sint multe de vazut, palate, strazi, cafenele, Dunarea “Albastra”, oameni, povesti, istorie…toate le puteti descoperi fiecare din voi, daca in fiecare calatorie aveti sufletul si mintea deschise,restul… e istorie!Pana data viitoare va doresc experiente minunate, calatorii nemaipomenite si va invit sa-mi scrie-ti si sa ne povestiti cea mai frumoasa calatorie, experienta, poveste, pe care ati facut-o si va schimbat, cumva, esential!text publicat in 2008

Munchen sau cum am ratat întâlnirea cu Dave Gahan!

Povestea cãlãtoriei la Munchen se învârte, din nou, în jurul lui Andrei.

Agentia mea a avut anul trecut un proiect important în cadrul unei campanii internationale; povestea e deja perimatã, am câštigat unul dintre cele douã premii internationale, iar eu, mai mult, am fost la Munchen.

Jumãtate din planetã stie cã mie îmi place Depeche Mode si bineînteles, de pasiunea mea pentru Dave Gahan. Acum si cealaltã jumãtate va sti!

Am avut norocul, datoritã clientului meu  sã ajung în Germania si mai ales în Munchen.

Personal, nu-mi place germana, nu-mi plac nici nemtii(unii dintre ei) - idei preconcepute, bineînteles, din partea ignorantã a personalitãtii mele.

Germania nu am vãzut-o în intregime, dar Munchen-ul toamna e unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vãzut.

In aceeasi perioada se intimpla MTV EMA Munchen 2007, daaaaa si acolo prezenta Dave Gahan.

Orasul l-am vizitat cãutându-l pe Dave, care din fericire (sau nu), stãtea în hotelul de vis-a vis, Arabella Sheraton, varianta 5 stele!

Munchen-ul este minunat, seamãnã cu Londra, cosmopolit, viu, interesant, o combinatie interesantã, constructii vechi si noi, amestecate intr-un cocktail senzational.

Sunt câteva locuri pe care nu le puteti rata, cum ar fi Primãria. Când am vãzut pentru prima oarã aceastã clãdire, am crezut cã e o mare prãjiturã cu glazura. Este o clãdire incredibilã, ca un castel, construitã acum câteva sute de ani.

În zona primãriei este o zonã pietonalã unde se organizeazã Oktoberfest, o sãrbãtoare deja arhicunoscutã, însã din pacate pentru noi, am ajuns mult mai târziu si nu am mai apucat acest eveniment cu cârnati ši bere.

Revenind la încercarea mea disperatã de a-l gãsi pe Dave am ajuns la Olympia Halle, locul unde s-a tinut MTV EMA, încercând sã intru, ceea ce nu s-a întâmplat, din pãcate.

Olympia Halle face parte din complexul olimpic unde s-a tinut una dintre cele mai sângeroase olimpiade, poveste tristã, pe care cu siguranta ati auzit-o deja.

În parcul olimpic se aflã si celebrul Olympiaturm unde se aflã si un muzeu al rockului.

Pentru bãietii iubitori de fotbal recomandarea mea este Allianz Arena, o minunãtie de stadion, ca o farfurie zburatoare, luminatã în fiecare seara altfel, fãrã îndoialã unul dintre locurile pe care vã rog sã nu le ratati.

Si pe lângã asta, cireasa de pe tort este muzeul si sediul BMW, o constructie futuristã care vã va impresiona cu sigurantã.

Pentru fete shopping...da! mult shopping, branduri renumite la preturi mult mai bune decât la noi, iar pentru romantice un parc minunat, parcul englez din Munchen, unde m-am plimbat într-una dintre cele mai frumoase dimineti din viata mea.

Liniste, culorile toamnei, soarele mângâia copacii, o nebunie curatã, un parc asemãnãtor lui Hyde Park din Londra. Poate de aici i se trage si numele.

Dacã vreti sã aveti o excursie completã, o dimineatã rezervati-o pentru o plimbare de mânã cu jumãtatea sau cu prietenii, sau chiar singur, fiindcã oricum, sufletul si mintea vã vor multumi pentru darul pe care li-l oferiti.

Pentru mine, Munchen-ul ocupã acum un loc special în sufletul meu si m-as întoarce cu drag, dacã alte locuri minunate nu m-ar astepta. Pe voi însã, cei care nu l-ati vãzut, vã sfãtuiesc sã nu-l ratati.

Pe Dave Gahan l-am ratat la mustatã, am plecat cu câteva ore înainte de a ajunge el, ti asta dupã ce Andrei s-a chinuit cu greu sã mã convingã sã rãmân, stiind cât îmi doream sã-l vãd.

Dar rãmân cu speranta cã ne vom intilni cu siguranta într-o zi, el fiind unul dintre cei mai interesante personaje din istoria muzicii. Oricum nu cred cã vã imaginati cât de trist a fost când Andrei m-a sunat si mi-a zis: "Stii lângã mine la bar stã Dave Gahan!

Din aceastã experientã nu pot sã vã spun decât cã dacã vã doriti ceva foarte mult, nu renuntati sã vã doriti - mai devreme sau mai târziu, se va implini.

Astept povestile voastre despre cãlãtoriile pe care le-ati fãcut si ce au schimbat ele în viata voastrã, apucati-vã de scris si sa ne bucuram impreuna de experientele traite.

Cafeaua de nota 8...am baut cappucino, favoritul meu, unul destul de bun cu crema de lapte excelenta!

publicat in 2007

text: Silvia

O cafea la Paris ... în crizã!

Dupa cum spuneam in materialul trecut imi place sa calatoresc si am scris o multime de texte despre locurile pe unde am calatorit pe care mi-as dori sa le impartasesc cu voi, asa ca mai jos este unul despre orasul iubirii, pentru unii...sper sa va placa.In curind pentru prietenii mei de alta nationalitate voi avea si texte in engleza:).

"Paris, toamnã... minunat, ar spune orice om normal, dacã planeta nu ar fi în convulsii economice, de ceva vreme încoace!

Un om normal îsi tine banii la ciorap, strânge totul sub fund si se pãzeste invariabil de crizã.

Criza în stânga, criza în dreapta; pentru vestici e ceva socant, probabil, criza  asta, dar eu mã amuz gândindu-ma cã de când mi-am dorit sã construiesc ceva în tara asta, sunt vesnic în crizã. Revistã, articole, oameni, distributie, evenimente, clienti care plãtesc sau nu, oferte, planuri, tipografii, sunt atât de antrenatã, încât aceastã criza m-a gãsit extraordinar de pregãtita pentru ea.

Asa cã am fugit o turã la Paris, sã beau o cafea cu niscaiva prieteni si sã testez criza occidentalã.

Parisul e minunat, acelasi pe care-l stiti în fapt sau din povesti, romantic, mai putin aglomerat de turisti, peisaj frumos de toamnã, însã cafeaua este atât de proastã, încât mi-a fost dor tare de casã!

E surprinzãtor pentru un popor cu tabieturi si cafenele minunate, ca produsul pe care-l vând sã nu se apropie nici pe departe de cea mai proastã cafea bãutã vreodatã la noi.

Prietena mea Adriana, care se poate numi specialistã în ale cafelei (fiindcã asta e jobul ei - sã vândã cafea), a fost total uimitã de "calitatea" cafelei si de cum e preparatã.

Nu sunt o cârcotasã, nu vreau sã gãsesc ceva neapãrat nepotrivit la minunatul Paris, dar deformatia profesionalã mã face sã judec uneori un oras si dupã asta.

Probabil tot criza e de vinã si inspiratia a dispãrut, dar pot sã spun cu mâna pe inimã cã mi-a fost dor de Bucuresti si de câteva locuri minunate, unde oamenii chiar stiu sã prepare un espresso.

În rest, în galeriile Lafayete era o crizã în ale cumpãrãturilor, de zici cã venise sfârsitul lumii si nu mai apucau ultima geantã de la PRADA. Turnul Eiffel e tot acolo, Luvru e la fel de interesant si celebra Monalisa era mai putin asaltatã de cârdurile de turisti, disperati sã o fotografieze, cel putin mental.

De dragul Adrianei am stat 4 ore într-un cimitir si l-am gãsit pe Jim Morisson si alti ilustri cunoscuti.

Aceastã escapada, da, a fost total nepotrivitã pentru un om normal, dar cine spune cã mai suntem normali…în crizã!" publicat in 2008