Londra sau fata cosmopolita a Europei!

 Probabil  plecarea mea la Londra s-ar fi produs in alta conjunctura, cu alta ocazie, daca nu ma gindeam la  varianta in care am putea fi mai aproape unul de altul sau sa merg pe acolo pe unde el trecuse cu putin inaintea mea.
Prima mea plecare a fost intr-un an de ziua mea.
Am ales ziua mea ca nebunia mea interioara se se amestece cu aceasta ocazie.
Divortasem, urit, orice divort are ceva urit, indiferent cite sentimente ne mai leaga si intre timp ma indragostisem, intr-o dorinta disperata sa-mi redescopar sufletul si feminitatea.
Indragosteala mea era doar podul peste care trebuia sa trec sa las in urma trecutul si sa ma privesc in viitor.
Ca in orice poveste "latino" el nu era aici, era peste "10 oceane"cum spunea cind il apuca disperarea ca nu ne putem intilni mai des, dar trecuse prin Londra cu doua saptamini inainte de ziua mea.
Exact de ziua mea am avut cea mai lunga calatorie, de la un aeroport la hotelul Edward din Londra(reparau autostrada)am facut vreo 7 ore, dar datorita gastii de care am fost insotita, totul a fost mult mai usor de suportat si amuzant.
Gasca am strins-o cu citeva zile inainte si de unde credeam ca voi merge doar eu cu o prietena, am ajunsa sa fim 6 persoane.
Trebuie sa recunosc ca a fost una din calatoriile cele mai haioase si pline de farmec din viata mea.
Desi imi dorisem in sufletul meu sa ajung prima oara la Paris, va spun cu mina pe suflet ca nu regret nici o secunda ca alta a fost ordinea.
Am plecat in cap cu niste idei preconcepute legate de vreme si oameni si am descoperit un oras plin de viata, cu o poveste cu aroma de ceai si cu o vreme care s-a intrecut pe ea insasi.
Hyde Park l-am traversat dimineata si pot spune ca a fost prima data cind m-am gindit serios ca asa mi-ar placea sa traiesc toate diminetile mele de acum incolo.
Si acum am in minte fetele prietenilor mei marcati si ei de aceasta experienta, o dimineata englezeasca autentica, tacuta si stralucitoare.
Ne-am baut cafeaua in Picadilly si am bintuit orasul pe jos, incercind in cele citeva zile sa luam in suflet cit mai mult din experienta asta.
Londra e fascinanta, un contrast de civilizatie si tiganie, cu cartiere selecte si cartiere unde stau claie peste gramada, cu o combinatie de rase si o mixtura autentica.
Londra e primitoare, e ca prajitura cu multe fructe si cu glazuri colorate.Imi place relaxarea oamenilor, contrastele dintre ei, toleranta, gradinile, castelele si monumentele pe care le-au construit.
Ma fascineaza pasiunea cu care iubesc trecutul si sint mindrii de el, cu care amesteca istoria cu prezentul si cu care le ofera celorlalti.
Am baut cafea la Cafe Nero, la Costa si la Starbucks, dar si intr-o cocioaba unde un indian mi-a amestecat cafea cu ceai si mirodenii, ce miroseau de m-au ametit.
Cafenelele sint pline ca si puburile si oamenii sint galagiosi si frumosi si de cele mai multe ori beti.
Am dansat intr-o fosta biserica facuta club si mi-am facut un prieten polonez, pe care l-a agatat Roxana, spunindu-i ca seamana cu Bon Jovi.
Piotr sau Peter a fost ghidul nostru in Londra si pentru pasiunea mea de a fotografia stilpi de iluminat noaptea m-a plimbat printre docurile ascunse, pe malul Tamisei.
Tot cu el am amestecat taria cu berea cum se face in tara lui si am baut vin rosu din Spania cu o familie sportiva care traia in Noua Zeelanda, ea fiind australianca si se cunoscusera in Africa si se casatorisera in Papua Noua Guinee.
Erau grasuti, guralivi, el practica rugby si ea il sustinea.
Prietena mea buna avea sa se mute peste una de la aceasta calatorie la Londra si dupa asta aproape de doua ori pe an sint la Londra.

Pentru mine Londra este ca bunica, la care ma duc sa ma odihnesc, fiindca are grija de mine si sigur o sa-mi faca cea mai buna mincare si cei mai buni cozonaci, e o parte speciala a sufletului meu si pot sa spun ca locul la  care ma gindesc dupa NY cel mai des cind vreau sa iau o pauza.

New York sau intilnirea cu mine!

Mi-au trecut mii de variante de inceput al acestei povestiri despre orasul care nu doarme niciodata, dar nici una nu poate reda momentul in care am ajuns acolo.
Povestea incepe un an in urma, cind in Barcelona fiind la “fintinile vrajite” am aruncat un banut, am tras aer in piept si singura mea dorinta a fost sa ajung de revelion in NY anul urmator.
Iata-ma peste un an in NY cu prietena mea, cu Anuska cel mai cuminte catel din lume si eu, care sint inca socata ca dorintele se implinesc!
Minunat e un cuvint care nu poate cuprinde totul in el!Am ajuns seara si ca sa ne obisnuim cu fusul orar, nu am dormit, ci am luat-o pe strazi la plimbare.
Bineinteles ca in Manhattan toate strazile sint cunoscute si chiar daca as insira acum citeva din ele, sigur le stiti macar din “Sex in the City”.
Povestea mea cu NY a inceput mai de mult, pe drumul spre indeplinirea dorintei, s-au pierdut toate celelalte motive si a ramas doar dorinta de a ajunge aici.
Am visat la o cafea intr-un colt de strada si am gasit intr-o zi o cafenea pe un colt de strada linga Broodway, evident Starbucks.
Nu vreau sa fac reclama vreunui brand, dar cafeaua aia m-a facut foarte fericita.
Sint citeva locuri pentru care m-am hotarit ca vreau sa traiesc in NY si va sfatuiesc, daca ajunge-ti sa nu le ratati.
Catedrala St.Patrick este o catedrala catolica, o bijuterie arhitectonica, dar nu pentru arhitectura va sfatuiesc sa-i calcati pragul, ci pentru energia benefica care este inauntru, pentru miracolul de a vedea oameni de toate religiile si de toate rasele rugindu-se.
Intr-o seara Ioana mi-a pregatit o surpriza si am plecat fara sa-mi spuna unde si am ajuns la un vapor care uneste Manhattanul de State Island si nu foarte multi turisti stiu asta.
La intoarcere am vazut Statuia Libertatii de pe puntea vaporului, dar momentul care m-a marcat profund a fost cind am vazut Manhattanul luminat in fata mea.
M-am simtit ca intr-un film romantic, poate multora li se va parea patetic, dar imaginea aceea a meritat tot efortul de a ingheta pe puntea vaporului.
Printre multele locuri in care as fi vrut sa ajung si am ajuns este si Central Park…l-ati vazut in filme desigur, patinoarul, podurile, aleile.
Dimineata aceea de inceput de an prin Central Park a fost extraordinara, mi-a linistit mintea si sufletul si m-a convins inca odata ca tot ce crezusem eu despre NY este real.
Dupa multe ore petrecute batind la propiu orasul, intr-una din seri am ajuns si pe Empire.
Am avut sentimentul ca atunci o sa-mi plesneasca inima datorita senzatiilor pe care le traiam.
Imi inghetase mina pe aparat, inghetasem eu, dar nu mai reuseam sa ma determin sa cobor.
Este incredibil cita lumina si energie imi transmiteau tot ceea ce vedeam.Nu gasesc suficiente cuvinte sa exprim ce am trait, insa cu siguranta fiecare dintre cei care vor ajunge vor fi impresionati intr-un mod unic.
Brooklyn Bridge este podul meu preferat, mi se pare incredibil de romantic, noaptea este mult mai spectaculos decit ziua.
De fapt intreg NY este mult mai spectaculos, noaptea decit ziua!
Aceasta minunata calatorie m-a ajutat sa descopar cum vreau sa traiesc, unde vreau sa traiesc si  ce pot sa fac pentru asta!
M-a incarcat de suficienta energie astfel incit sa pot sa schimb ceea ce vreau sa schimb in viata mea.
M-a ajutat sa ma intilnesc pe mine, cum nu s-a mai intimplat niciodata!
O calatorie uneori este o terapie minunata, asa ca va sfatuiesc sa va acorda-ti macar o calatorie pe an, doar pentru suflet!

Wonderful Copenhaga!

Incep sa cred ca legatura mea cu lumea cafelei este mai strinsa si mai spirituala decit mi-am inchipuit!
In jurul cafelei si al povestilor despre ea am primit cadou si citeva calatorii minunate, una dintre ele este in Copenhaga!
Anul acesta in Copenhaga a avut loc cea mai interesanta  expozitie despre cafea si tot ce tine de asta :Wonderful Coffee – Copenhaga 2008!
Am planuit aceasta calatorie cu un prieten bun, care pot sa spun ca este primul meu profesor in ale cafelei, care m-a facut sa descopar povestile, gusturile si aromele cafelei si sa iubesc asta, asa cum o face el!
Am plecat dintr-un Bucuresti in care erau  “1500” de grade la umbra cu speranta ca vom da peste ceva mai putina caldura si vom putea savura calatoria noastra, lucru care din fericire s-a si intimplat.
Danemarca este spectaculoasa inca dinainte sa aterizezi, pe hubloul avionului am zarit niste turbine eoliene,( sa ma scuze specialisti, asta am gasit pe net),  rasar din mare, ca niste rachete…interesante si mai ales ecologice!
Primul contact cu Copenhaga a fost locul unde s-a tinut expozitia si anume fostele grajduri regale, care nu va puteti imagina cum au fost intretinute si cum au reusit sa le transforme intr-un loc modern, util, dar in acelsai timp pline de istorie.
Fiindca toti sintem bautori de cafea de calitate, am cautat o cafenea care sa ne satisfaca tuturor gusturile si am gasit cea mai haioasa si originala cafenea pe care am vazut-o pina acum “ Amuse Bouch”, unde am combinat asa cum fac localnici berea cu cafeaua.
Pe spatiile dedicate in mod normal meselor si scaunelor se aflau niste perne imense portocalii, care erau asezate direct pe ciment, unde am stat tolaniti si ne-am amuzat copios, de descoperire!
Ne-am cunoscut cu proproietarul pernelor si asa am descoperit ca le putem comanda prin internet, daca vreunul din noi se incumeta sa faca asa ceva la Bucuresti!
Pentru “Mica Sirena” am facut un adevarat tur de forta al orasului, cautind-o!
Intr-un final, dupa ce am trecut pe linga teatrul regal, opera  si navele acostate, dupa ce am traversat poduri si podete, intr-un final spre seara am intilnit-o.
 “Mica Sirena” care intr-adevar ….e “mica”, sincer mi-am zis ca daca nu ne uitam atent am fi trecut pe linga ea, insa intotdeauna un grup de turisti asiatici pot salva situatia!
Copengaha, un oras ca o simbata dimineata, linistit, cu oameni relaxati, care fac mult sport si totodata ecologie, merg foarte multi pe bicicleta, si din fericire chiar reusesc sa se inteleaga cu soferii din trafic.
Am gasit mai usor un loc de inchiriat bicicleta, decit unul de inchiriat masini.
Printre toate experientele avute, am vazut si citeva meciuri de fotbal, impreuna cu comunitatea turceasca din zona si am vazut cu poate exploda un oras linistit si calm, atunci cind cistiga Turcia.
Expozitia ne-a consumat destul timp, cit sa nu apucam sa mergem la muzee sau la concert…Radio Head si chiar am fost chiar surprinsa sa descopar o multime de concerte, toate sold out.
Dupa cum stiti nu-mi place sa va povestesc despre statui celebre si muzee cunoscute, fiindca pt. mine o calatorie intr-un oras nou inseamna mai mult de-atit!
De fiecare data cind merg intr-un loc nou imi place sa privesc oamenii la ei acasa, pentru mine asta e calatoria si experienta prima data, dupa care vine restul!
De aceea va sfatuiesc sa calatoriti cu inima si mintea deschisa, fiecare calatorie poate insemna un mesaj, care poate schimba ceva esential in voi, daca sinteti atenti!
Pina data vitioare va doresc calatorii si experiente minunate!


publicat in 2008

Viena sau o ceasca de cappuccino vienez!

Nu-mi propusesem asa serios sa ajung in vara asta la Viena, dar bineinteles ca viata isi face de cap si imi ofera surprize minunate, mai ales calatorii si mai ales neprogramate.
Nu am mai calatorit pina acum cu masina in afara tarii, mai ales ca iubesc sa ma “dau” cu avionul, oriunde, oricind si mai ales…spre orice destinatie, dar de data asta, nimic din rutina calatoriile mele nu a intervenit.
Intr-o noapte fara somn, vorbeam cu Andrei pe net, de una de alta si el imi zice, trebuie sa ajung la Viena, am treaba acolo….eu:  Viena?...cappuccino!!!vreau si eu…asa ca fara prea multe discutii am pregatit o excursie, cu masina, cu Andrei si cu inca un prieten.
Am ajuns noaptea la Viena, ceea ce o face, dupa mine, mai spectaculoasa decit ziua.
O bijuterie arhitecturala, si pentru ca sint fanul cladirilor vechi din toate timpurile, a fost ceva impresionant sa vad atita arhitectura si istorie in acelasi loc.
Multe clădiri sint construite în stilul baroc, deşi este o combinatie interesanta din toate stilurile.
Palatul de vară al împăraţilor, Palatul Schönbrunn, am aflat ca a fost construit ca şi un rival celui de la Versailles, insa nu este la fel de mare ca acela.
Catedrala "Sfântul Ştefan" (Stephansdom), care a fost construită în secolul al XII-lea este de asemenea de o mare valoare arhitecurala, m-a lasat fara cuvinte.
Centrul istoric al oraşului, am aflat ca face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001
Ceva din farmecul ei gasiti la Timisoara, in zona istorica.
Luminata, cu terase cochete, cu multi oameni pe strazi, turisti evident, plina de viata, un loc romantic si cool in acelasi timp, pentru shopping addictied, asta e pentru mine Viena.
De fiecare data cand ajung intr-un loc nou, iau strazile la picior, insa de data asta, nu am inceput chiar asa, asta pentru ca dupa cum v-am spus, nu ne-am programat nimic, nici unde sa stam.
Nebanuind ca am nimerit in perioada reducerilor la haine, totul era ocupat, asa ca nu va sfatuiesc sa faceti ca noi, desi poate fi fun, uneori, daca ai nervii tari.
Dragii mei prieteni fusesera cu ceva timp in urma in Viena, tot spontan, cu harta, nu cu GPS-ul si din amintirile lor si cu ajutorul citorva localnici, am nimerit la o pensiune, cu baia pe hol, totul curat, dar cam scump pentru conditii, dupa citeva ore bune de bintuit.
Nu ne-am lasat doboriti de oboseala si  la miezul noptii, am luat harta, aparatul foto si am plecat la cucerit orasul.
Mozart, Beethoven,Schubert,Brahms, Vivaldi si mai ales Strauss, care a compus minunatele valsuri, toti au trecut prin Viena, o povara a istoriei musicale universale, pe care o poarta cu mindrie, iar pe mine m-a emotionat si m-a lasat fara cuvinte.
Credeati ca am pierdut ocazia sa beau acel minunat cappuccino, bineinteles ca nu!
La o terasa de cartier, o doamna draguta, mi-a servit un cappuccino vienez extraordinar, nu pot insa sa ma laud ca la fel am facut cu snitzelul vienez, de data asta l-am ratat, am ales sushi si inghetata, asta pentru ca era atit de cald, incit as fi mincat cu siguranta mai usor o masina de gheata.
E mult de povestit si sint multe de vazut, palate, strazi, cafenele, Dunarea “Albastra”, oameni, povesti, istorie…toate le puteti descoperi fiecare din voi, daca in fiecare calatorie aveti sufletul si mintea deschise,restul… e istorie!Pana data viitoare va doresc experiente minunate, calatorii nemaipomenite si va invit sa-mi scrie-ti si sa ne povestiti cea mai frumoasa calatorie, experienta, poveste, pe care ati facut-o si va schimbat, cumva, esential!text publicat in 2008