Espresso: O forma de arta prin sine

Prin ce difera espresso de cafelele obisnuite si ce înseamna în genere cuvântul?
Iata citeva informatii si, în timp ce faceti asta, savurati unul din partea noastra.
Diferenta dintre o cafea la filtru si un espresso rezida în apa fierbinte. 
La espresso, apa iriga boabele si îsi face loc printre ele, producând o aroma intensa. Presiunea necesara pentru fortarea apei creste odatã cu finetea macinarii si gradul de compresie. 
Cu cit este mai mare compresia, cu atât este si savoarea mai intensã.
În general, espresso descrie orice tip de cafea care a fost produsã la aburi. 
Cuvântul se referã la metoda de preparare si nu la vreun brand. Dar ca toate lucrurile relative din viata, unele espresso-uri sunt mai bune decât altele. Totusi, limitele sunt putine, întrucât espresso atrage experimentarea si mintile aventuroase. Consumul pe cap de locuitor în Italia este de doar 75% din cel al francezilor si 57% din cel al nemtilor. Putem deduce cã fiecare ceasca capata o alta importanta decât în celelalte cazuri. Dupa binecunoscuta traditie italieneasca, o ceasca rareori depaseste 45 mililitri de fluid.
Si totusi, ce înseamna un espresso? Ei bine, sunt destule pareri în acest domeniu. Cuvântul espresso denota, în general, rapid sau direct.Verbul italian esprimersi înseamna a se exprima. De asemenea, verbul espirare înseamna a expira, ceea ce probabil au facut din plin destui oameni dupa ce au savurat prea multe cafele italienesti. Cea mai acceptata conotatie este cea a adverbului espressamente, care înseamnã în mod special pentru tine. Este un cuvânt care este aplicat mâncarurilor si bauturilor create la comanda. Totusi, espresso are semnificatia sa proprie, indiferent care i-ar fi originea. Atunci când ceri într-un bar sau restaurant italienesc un espresso, ceri o cafea preparatã special pentru tine.

Louis Bernard Babaut a creat prima masinã de espresso în 1822. Aceasta a fost comercializata de Edward Loysel de Santais în 1843 si prezentata lumii la Expozitia din Paris în 1855. Masina avea o camera speciala pentru cafea, unde o valva permitea aburului sa împinga apa printre boabe, cu ajutorul unui filtru special. Modelul avea o capacitate si rapiditate incredibila, putând produce o mie de cesti de cafea într-o ora. Astfel, cuvântul expres a devenit permanent asociat atit cu masina în sine, cit si cu produsul.
Aceasta masina avea totusi douã mici defecte. Din când în când, aceasta exploda, luând cu ea si pe cel care opera dispozitivul. Celalalt defect era ca, ocazional, cafeaua se putea arde, daca nu se lucra cu grija. Indiferent de aceste "minore" dezavantaje, nimeni nu poate nega faptul ca domnii Babaut si Santais au avut grija ca inventia lor sa produca un tip superior de cafea.
Producerea unui espresso pe vremuri era o adevarata arta si necesita pricepere, cunoastere si o constanta atentie si interpretare a fiecarui amanunt, din partea operatorului. Gradul de prajire, cantitatea corecta a fiecarui ingredient si presiunea aburului, toate aceste variabile erau foarte importante în creerea cafelei perfecte.
Cele doua probleme, cu explozia respectiv arderea boabelor au fost rezolvate în 1935 de un Francesco Illy, care în acelasi an a inventat Illetta. Aceasta utiliza presiunea aerului pentru a împinge apa printre boabe. Acesta era mult mai usor de controlat, iar la eliminarea sa, boabelor nu aveau sa fie arse. Cilindrul folosit putea fi setat precis pentru a controla cantitatea de apa si extragerea era facuta automat.
În 1945, sistemul a fost simplificat prin aparitia masinii de cafea Gaggia. Aceasta utiliza actiunea unui levier pentru a forta apa printre boabele de cafea. În 1970, Ernesto Illy a simplificat mai mult, prin introducerea Sistemului Espresso Cafea, care încorpora cele mai bune trasaturi ale masinilor create pina atunci. Acesta a mai adaugat doua straturi de hârtie-filtru, era mai ieftinã, si dupa spusele vremurilor, putea fi folosita si de cei mai nepregatiti dintre oameni.
Sã ne întoarcem la cuvântul espresso. Dupã cum am mentionat mai sus, cuvântul poate desemna ceva rapid sau "direct printre". De asemenea poate însemna a "stoarce" prin presiune, sau mai general, prin forta. Un al treilea sens este a fi explicit. Toate aceste definitii pot fi adaptate modului în care functioneazã masina. În primul rând stoarce boabele, iar mai apoi, substanta obtinutã explicit cu scopul de a crea o singurã ceascã de cafea.
Culoarea cremei ar trebui sã fie apropiatã de cea a unei tablete de ciocolatã cu lapte. Dacã este prea închisã, culoarea poate indica faptul cã aroma a fost supra-extrasã, iar în cazul în care culoarea este prea deschisã, extragerea a fost insuficientã.
Ši iatã-ne ajunsi la finalul acestui istoric. O scurtã rezumare cronologicã ar fi indicatã, pentru a retine punctele cheie ale drumului lung pe care îl face fiecare ceascã pentru a ajunge la noi. La început au fost cafeaua si apa fierbinte. Apoi masina de espresso, iar apoi espressorul cu cilindru pneumatic si in zilele noastre putem adauga importanta celui care o prepara- barista. Dacã încã sunteti confuzi, nu sunteti singurii. Misterul acestui produs poate sã nu fie niciodatã elucidat pentru unii dintre noi, iar povestile pot varia de la tarã la tarã, în functie de traditie. Dar nu asta conteazã. Dacã adevãrul ne va elibera se poate discuta pe multe platforme, dar nimeni nu poate nega cã un espresso va lumina ochii unuia dintre noi într-o bunã zi!

Va doresc sa va lasati purtati de aroma si gustul unui espresso in lumea plina de povesti senzationale ale cafelei....vom continua!

Tu ai astepta?

Parcul de linga casa mea ma tenteaza  astazi si o iau agale catre el. Tristetea ar putea sa-mi umple sufletul , insa azi am ales altceva…
Aleea pe care am luat-o e retrasa printre brazii si pinii insirati ca niste soldatei  si o strajuiesc.
Bancile cuminti si singure isi asteapta saruturile tirzii, iar eu agale ma indrept catre povestea mea.
Intelegerea reactiilor uneori poate fi un lucru istovitor si intens, insa m-am hotarit sa aleg sa iubesc, fara nicio pretentie, e greu insa sa poti accepta ca celalat nu-ti apartine defapt nicio data, doar te alege in fiecare zi.
Alegerile noastre ne duc spre experientele triste sau fericite in fiecare secunda, eu insa aleg sa iubesc, fiindca iubirea e pentru mine momentul de libertate suprema.
Ma asez in final cu toate gindurile pe o banca retrasa intre doi brazi inalti si stufosi, in dreapta mea pe banca zaresc o carte.
Sint surprinsa de descoperire, ma uit in jur, insa nu e nimeni , se pare ca cineva a uitat-o sau cine stie...
Sint curioasa si nu ma pot abtine sa nu o rasfoiesc….”Arta de a iubi” …ma gindesc da ce chestie…asta e ca un cadou pentru mine.
Inauntru o scrisoare impaturita pe care evident ca o deschid,…o secunda mi-am amintit ca in copilarie imi doream sa fiu postas, sa desfac toate scrisorile!
Tin in mina o bucata de suflet, niste lacrimi uscate pe foaie si inima imi bate cu putere si miinile imi tremura de emotie….

“Dragostea mea,

Stiu ca acum iti curg lacrimile incet in timp ce toate sferturile din lume au trecut si eu nu sint acolo.
Ti-am lasat un cadou si poate destinul si noi vom invinge temerile si suferintele fiecaruia, pentru a putea iubi esentialul din noi.
Am hotarit sa nu vin azi…fiindca sint un las, poate …fiindca m-am chinuit gindindu-ma ca nu  as stii ce sa-ti ofer, nu as stii sa prind in palmele mele sufletul tau, fara poate intr-o zi sa-l strivesc din greseala.
Alegerile ne fac liberi sau ne impiedica sa fim liberi.
Sint trist, disperat si singur si mi-e frica… si nu as fi putut sta linga tine asa, nu azi, nu acum.
“Nici un lucru nu este intimplator” imi rasuna in cap cuvintele tale.
Ma ingrozeste neputinta mea, slabciunile mele, strigatele de disperare, foamea mea de a te avea si frica de a nu te mai vedea niciodata, si  am ales sa nu vin.
Sint undeva in gindurile tale, cu tine prezent, te insotesc peste tot, iti mingii in fiecare seara obrazul si te sarut incet, cind te culci, iti veghez fiecare respiratie si te privesc cum tresari uneori noaptea in somn.
Te tin in brate in fiecare noapte si in fiecare zi sint linga tine…Uneori trimit luna la geamu tau sa-ti mingie somnul.
Stiu ca acum iti curg la lacrimile incet, insa iubita mea nu plinge, am ales sa nu vin azi, dar am ales sa fiu cu tine totdeauna, in fiecare secunda a vietilor mele viitoare si azi.
Iubirea mea poate fi poarta, cheia si cine stie …miine  poate voi avea curaj sa te caut in tot si in toate.”
Ma apuc sa citesc prima pagina din carte, cind deodata o fata  se aseaza linga mine ma priveste straniu cu ochi mari si umezi:

Tu ai astepta?

http://www.scaeromania.eu

Londra sau fata cosmopolita a Europei!

 Probabil  plecarea mea la Londra s-ar fi produs in alta conjunctura, cu alta ocazie, daca nu ma gindeam la  varianta in care am putea fi mai aproape unul de altul sau sa merg pe acolo pe unde el trecuse cu putin inaintea mea.
Prima mea plecare a fost intr-un an de ziua mea.
Am ales ziua mea ca nebunia mea interioara se se amestece cu aceasta ocazie.
Divortasem, urit, orice divort are ceva urit, indiferent cite sentimente ne mai leaga si intre timp ma indragostisem, intr-o dorinta disperata sa-mi redescopar sufletul si feminitatea.
Indragosteala mea era doar podul peste care trebuia sa trec sa las in urma trecutul si sa ma privesc in viitor.
Ca in orice poveste "latino" el nu era aici, era peste "10 oceane"cum spunea cind il apuca disperarea ca nu ne putem intilni mai des, dar trecuse prin Londra cu doua saptamini inainte de ziua mea.
Exact de ziua mea am avut cea mai lunga calatorie, de la un aeroport la hotelul Edward din Londra(reparau autostrada)am facut vreo 7 ore, dar datorita gastii de care am fost insotita, totul a fost mult mai usor de suportat si amuzant.
Gasca am strins-o cu citeva zile inainte si de unde credeam ca voi merge doar eu cu o prietena, am ajunsa sa fim 6 persoane.
Trebuie sa recunosc ca a fost una din calatoriile cele mai haioase si pline de farmec din viata mea.
Desi imi dorisem in sufletul meu sa ajung prima oara la Paris, va spun cu mina pe suflet ca nu regret nici o secunda ca alta a fost ordinea.
Am plecat in cap cu niste idei preconcepute legate de vreme si oameni si am descoperit un oras plin de viata, cu o poveste cu aroma de ceai si cu o vreme care s-a intrecut pe ea insasi.
Hyde Park l-am traversat dimineata si pot spune ca a fost prima data cind m-am gindit serios ca asa mi-ar placea sa traiesc toate diminetile mele de acum incolo.
Si acum am in minte fetele prietenilor mei marcati si ei de aceasta experienta, o dimineata englezeasca autentica, tacuta si stralucitoare.
Ne-am baut cafeaua in Picadilly si am bintuit orasul pe jos, incercind in cele citeva zile sa luam in suflet cit mai mult din experienta asta.
Londra e fascinanta, un contrast de civilizatie si tiganie, cu cartiere selecte si cartiere unde stau claie peste gramada, cu o combinatie de rase si o mixtura autentica.
Londra e primitoare, e ca prajitura cu multe fructe si cu glazuri colorate.Imi place relaxarea oamenilor, contrastele dintre ei, toleranta, gradinile, castelele si monumentele pe care le-au construit.
Ma fascineaza pasiunea cu care iubesc trecutul si sint mindrii de el, cu care amesteca istoria cu prezentul si cu care le ofera celorlalti.
Am baut cafea la Cafe Nero, la Costa si la Starbucks, dar si intr-o cocioaba unde un indian mi-a amestecat cafea cu ceai si mirodenii, ce miroseau de m-au ametit.
Cafenelele sint pline ca si puburile si oamenii sint galagiosi si frumosi si de cele mai multe ori beti.
Am dansat intr-o fosta biserica facuta club si mi-am facut un prieten polonez, pe care l-a agatat Roxana, spunindu-i ca seamana cu Bon Jovi.
Piotr sau Peter a fost ghidul nostru in Londra si pentru pasiunea mea de a fotografia stilpi de iluminat noaptea m-a plimbat printre docurile ascunse, pe malul Tamisei.
Tot cu el am amestecat taria cu berea cum se face in tara lui si am baut vin rosu din Spania cu o familie sportiva care traia in Noua Zeelanda, ea fiind australianca si se cunoscusera in Africa si se casatorisera in Papua Noua Guinee.
Erau grasuti, guralivi, el practica rugby si ea il sustinea.
Prietena mea buna avea sa se mute peste una de la aceasta calatorie la Londra si dupa asta aproape de doua ori pe an sint la Londra.

Pentru mine Londra este ca bunica, la care ma duc sa ma odihnesc, fiindca are grija de mine si sigur o sa-mi faca cea mai buna mincare si cei mai buni cozonaci, e o parte speciala a sufletului meu si pot sa spun ca locul la  care ma gindesc dupa NY cel mai des cind vreau sa iau o pauza.

New York sau intilnirea cu mine!

Mi-au trecut mii de variante de inceput al acestei povestiri despre orasul care nu doarme niciodata, dar nici una nu poate reda momentul in care am ajuns acolo.
Povestea incepe un an in urma, cind in Barcelona fiind la “fintinile vrajite” am aruncat un banut, am tras aer in piept si singura mea dorinta a fost sa ajung de revelion in NY anul urmator.
Iata-ma peste un an in NY cu prietena mea, cu Anuska cel mai cuminte catel din lume si eu, care sint inca socata ca dorintele se implinesc!
Minunat e un cuvint care nu poate cuprinde totul in el!Am ajuns seara si ca sa ne obisnuim cu fusul orar, nu am dormit, ci am luat-o pe strazi la plimbare.
Bineinteles ca in Manhattan toate strazile sint cunoscute si chiar daca as insira acum citeva din ele, sigur le stiti macar din “Sex in the City”.
Povestea mea cu NY a inceput mai de mult, pe drumul spre indeplinirea dorintei, s-au pierdut toate celelalte motive si a ramas doar dorinta de a ajunge aici.
Am visat la o cafea intr-un colt de strada si am gasit intr-o zi o cafenea pe un colt de strada linga Broodway, evident Starbucks.
Nu vreau sa fac reclama vreunui brand, dar cafeaua aia m-a facut foarte fericita.
Sint citeva locuri pentru care m-am hotarit ca vreau sa traiesc in NY si va sfatuiesc, daca ajunge-ti sa nu le ratati.
Catedrala St.Patrick este o catedrala catolica, o bijuterie arhitectonica, dar nu pentru arhitectura va sfatuiesc sa-i calcati pragul, ci pentru energia benefica care este inauntru, pentru miracolul de a vedea oameni de toate religiile si de toate rasele rugindu-se.
Intr-o seara Ioana mi-a pregatit o surpriza si am plecat fara sa-mi spuna unde si am ajuns la un vapor care uneste Manhattanul de State Island si nu foarte multi turisti stiu asta.
La intoarcere am vazut Statuia Libertatii de pe puntea vaporului, dar momentul care m-a marcat profund a fost cind am vazut Manhattanul luminat in fata mea.
M-am simtit ca intr-un film romantic, poate multora li se va parea patetic, dar imaginea aceea a meritat tot efortul de a ingheta pe puntea vaporului.
Printre multele locuri in care as fi vrut sa ajung si am ajuns este si Central Park…l-ati vazut in filme desigur, patinoarul, podurile, aleile.
Dimineata aceea de inceput de an prin Central Park a fost extraordinara, mi-a linistit mintea si sufletul si m-a convins inca odata ca tot ce crezusem eu despre NY este real.
Dupa multe ore petrecute batind la propiu orasul, intr-una din seri am ajuns si pe Empire.
Am avut sentimentul ca atunci o sa-mi plesneasca inima datorita senzatiilor pe care le traiam.
Imi inghetase mina pe aparat, inghetasem eu, dar nu mai reuseam sa ma determin sa cobor.
Este incredibil cita lumina si energie imi transmiteau tot ceea ce vedeam.Nu gasesc suficiente cuvinte sa exprim ce am trait, insa cu siguranta fiecare dintre cei care vor ajunge vor fi impresionati intr-un mod unic.
Brooklyn Bridge este podul meu preferat, mi se pare incredibil de romantic, noaptea este mult mai spectaculos decit ziua.
De fapt intreg NY este mult mai spectaculos, noaptea decit ziua!
Aceasta minunata calatorie m-a ajutat sa descopar cum vreau sa traiesc, unde vreau sa traiesc si  ce pot sa fac pentru asta!
M-a incarcat de suficienta energie astfel incit sa pot sa schimb ceea ce vreau sa schimb in viata mea.
M-a ajutat sa ma intilnesc pe mine, cum nu s-a mai intimplat niciodata!
O calatorie uneori este o terapie minunata, asa ca va sfatuiesc sa va acorda-ti macar o calatorie pe an, doar pentru suflet!

Wonderful Copenhaga!

Incep sa cred ca legatura mea cu lumea cafelei este mai strinsa si mai spirituala decit mi-am inchipuit!
In jurul cafelei si al povestilor despre ea am primit cadou si citeva calatorii minunate, una dintre ele este in Copenhaga!
Anul acesta in Copenhaga a avut loc cea mai interesanta  expozitie despre cafea si tot ce tine de asta :Wonderful Coffee – Copenhaga 2008!
Am planuit aceasta calatorie cu un prieten bun, care pot sa spun ca este primul meu profesor in ale cafelei, care m-a facut sa descopar povestile, gusturile si aromele cafelei si sa iubesc asta, asa cum o face el!
Am plecat dintr-un Bucuresti in care erau  “1500” de grade la umbra cu speranta ca vom da peste ceva mai putina caldura si vom putea savura calatoria noastra, lucru care din fericire s-a si intimplat.
Danemarca este spectaculoasa inca dinainte sa aterizezi, pe hubloul avionului am zarit niste turbine eoliene,( sa ma scuze specialisti, asta am gasit pe net),  rasar din mare, ca niste rachete…interesante si mai ales ecologice!
Primul contact cu Copenhaga a fost locul unde s-a tinut expozitia si anume fostele grajduri regale, care nu va puteti imagina cum au fost intretinute si cum au reusit sa le transforme intr-un loc modern, util, dar in acelsai timp pline de istorie.
Fiindca toti sintem bautori de cafea de calitate, am cautat o cafenea care sa ne satisfaca tuturor gusturile si am gasit cea mai haioasa si originala cafenea pe care am vazut-o pina acum “ Amuse Bouch”, unde am combinat asa cum fac localnici berea cu cafeaua.
Pe spatiile dedicate in mod normal meselor si scaunelor se aflau niste perne imense portocalii, care erau asezate direct pe ciment, unde am stat tolaniti si ne-am amuzat copios, de descoperire!
Ne-am cunoscut cu proproietarul pernelor si asa am descoperit ca le putem comanda prin internet, daca vreunul din noi se incumeta sa faca asa ceva la Bucuresti!
Pentru “Mica Sirena” am facut un adevarat tur de forta al orasului, cautind-o!
Intr-un final, dupa ce am trecut pe linga teatrul regal, opera  si navele acostate, dupa ce am traversat poduri si podete, intr-un final spre seara am intilnit-o.
 “Mica Sirena” care intr-adevar ….e “mica”, sincer mi-am zis ca daca nu ne uitam atent am fi trecut pe linga ea, insa intotdeauna un grup de turisti asiatici pot salva situatia!
Copengaha, un oras ca o simbata dimineata, linistit, cu oameni relaxati, care fac mult sport si totodata ecologie, merg foarte multi pe bicicleta, si din fericire chiar reusesc sa se inteleaga cu soferii din trafic.
Am gasit mai usor un loc de inchiriat bicicleta, decit unul de inchiriat masini.
Printre toate experientele avute, am vazut si citeva meciuri de fotbal, impreuna cu comunitatea turceasca din zona si am vazut cu poate exploda un oras linistit si calm, atunci cind cistiga Turcia.
Expozitia ne-a consumat destul timp, cit sa nu apucam sa mergem la muzee sau la concert…Radio Head si chiar am fost chiar surprinsa sa descopar o multime de concerte, toate sold out.
Dupa cum stiti nu-mi place sa va povestesc despre statui celebre si muzee cunoscute, fiindca pt. mine o calatorie intr-un oras nou inseamna mai mult de-atit!
De fiecare data cind merg intr-un loc nou imi place sa privesc oamenii la ei acasa, pentru mine asta e calatoria si experienta prima data, dupa care vine restul!
De aceea va sfatuiesc sa calatoriti cu inima si mintea deschisa, fiecare calatorie poate insemna un mesaj, care poate schimba ceva esential in voi, daca sinteti atenti!
Pina data vitioare va doresc calatorii si experiente minunate!


publicat in 2008

Viena sau o ceasca de cappuccino vienez!

Nu-mi propusesem asa serios sa ajung in vara asta la Viena, dar bineinteles ca viata isi face de cap si imi ofera surprize minunate, mai ales calatorii si mai ales neprogramate.
Nu am mai calatorit pina acum cu masina in afara tarii, mai ales ca iubesc sa ma “dau” cu avionul, oriunde, oricind si mai ales…spre orice destinatie, dar de data asta, nimic din rutina calatoriile mele nu a intervenit.
Intr-o noapte fara somn, vorbeam cu Andrei pe net, de una de alta si el imi zice, trebuie sa ajung la Viena, am treaba acolo….eu:  Viena?...cappuccino!!!vreau si eu…asa ca fara prea multe discutii am pregatit o excursie, cu masina, cu Andrei si cu inca un prieten.
Am ajuns noaptea la Viena, ceea ce o face, dupa mine, mai spectaculoasa decit ziua.
O bijuterie arhitecturala, si pentru ca sint fanul cladirilor vechi din toate timpurile, a fost ceva impresionant sa vad atita arhitectura si istorie in acelasi loc.
Multe clădiri sint construite în stilul baroc, deşi este o combinatie interesanta din toate stilurile.
Palatul de vară al împăraţilor, Palatul Schönbrunn, am aflat ca a fost construit ca şi un rival celui de la Versailles, insa nu este la fel de mare ca acela.
Catedrala "Sfântul Ştefan" (Stephansdom), care a fost construită în secolul al XII-lea este de asemenea de o mare valoare arhitecurala, m-a lasat fara cuvinte.
Centrul istoric al oraşului, am aflat ca face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din anul 2001
Ceva din farmecul ei gasiti la Timisoara, in zona istorica.
Luminata, cu terase cochete, cu multi oameni pe strazi, turisti evident, plina de viata, un loc romantic si cool in acelasi timp, pentru shopping addictied, asta e pentru mine Viena.
De fiecare data cand ajung intr-un loc nou, iau strazile la picior, insa de data asta, nu am inceput chiar asa, asta pentru ca dupa cum v-am spus, nu ne-am programat nimic, nici unde sa stam.
Nebanuind ca am nimerit in perioada reducerilor la haine, totul era ocupat, asa ca nu va sfatuiesc sa faceti ca noi, desi poate fi fun, uneori, daca ai nervii tari.
Dragii mei prieteni fusesera cu ceva timp in urma in Viena, tot spontan, cu harta, nu cu GPS-ul si din amintirile lor si cu ajutorul citorva localnici, am nimerit la o pensiune, cu baia pe hol, totul curat, dar cam scump pentru conditii, dupa citeva ore bune de bintuit.
Nu ne-am lasat doboriti de oboseala si  la miezul noptii, am luat harta, aparatul foto si am plecat la cucerit orasul.
Mozart, Beethoven,Schubert,Brahms, Vivaldi si mai ales Strauss, care a compus minunatele valsuri, toti au trecut prin Viena, o povara a istoriei musicale universale, pe care o poarta cu mindrie, iar pe mine m-a emotionat si m-a lasat fara cuvinte.
Credeati ca am pierdut ocazia sa beau acel minunat cappuccino, bineinteles ca nu!
La o terasa de cartier, o doamna draguta, mi-a servit un cappuccino vienez extraordinar, nu pot insa sa ma laud ca la fel am facut cu snitzelul vienez, de data asta l-am ratat, am ales sushi si inghetata, asta pentru ca era atit de cald, incit as fi mincat cu siguranta mai usor o masina de gheata.
E mult de povestit si sint multe de vazut, palate, strazi, cafenele, Dunarea “Albastra”, oameni, povesti, istorie…toate le puteti descoperi fiecare din voi, daca in fiecare calatorie aveti sufletul si mintea deschise,restul… e istorie!Pana data viitoare va doresc experiente minunate, calatorii nemaipomenite si va invit sa-mi scrie-ti si sa ne povestiti cea mai frumoasa calatorie, experienta, poveste, pe care ati facut-o si va schimbat, cumva, esential!text publicat in 2008

Munchen sau cum am ratat întâlnirea cu Dave Gahan!

Povestea cãlãtoriei la Munchen se învârte, din nou, în jurul lui Andrei.

Agentia mea a avut anul trecut un proiect important în cadrul unei campanii internationale; povestea e deja perimatã, am câštigat unul dintre cele douã premii internationale, iar eu, mai mult, am fost la Munchen.

Jumãtate din planetã stie cã mie îmi place Depeche Mode si bineînteles, de pasiunea mea pentru Dave Gahan. Acum si cealaltã jumãtate va sti!

Am avut norocul, datoritã clientului meu  sã ajung în Germania si mai ales în Munchen.

Personal, nu-mi place germana, nu-mi plac nici nemtii(unii dintre ei) - idei preconcepute, bineînteles, din partea ignorantã a personalitãtii mele.

Germania nu am vãzut-o în intregime, dar Munchen-ul toamna e unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vãzut.

In aceeasi perioada se intimpla MTV EMA Munchen 2007, daaaaa si acolo prezenta Dave Gahan.

Orasul l-am vizitat cãutându-l pe Dave, care din fericire (sau nu), stãtea în hotelul de vis-a vis, Arabella Sheraton, varianta 5 stele!

Munchen-ul este minunat, seamãnã cu Londra, cosmopolit, viu, interesant, o combinatie interesantã, constructii vechi si noi, amestecate intr-un cocktail senzational.

Sunt câteva locuri pe care nu le puteti rata, cum ar fi Primãria. Când am vãzut pentru prima oarã aceastã clãdire, am crezut cã e o mare prãjiturã cu glazura. Este o clãdire incredibilã, ca un castel, construitã acum câteva sute de ani.

În zona primãriei este o zonã pietonalã unde se organizeazã Oktoberfest, o sãrbãtoare deja arhicunoscutã, însã din pacate pentru noi, am ajuns mult mai târziu si nu am mai apucat acest eveniment cu cârnati ši bere.

Revenind la încercarea mea disperatã de a-l gãsi pe Dave am ajuns la Olympia Halle, locul unde s-a tinut MTV EMA, încercând sã intru, ceea ce nu s-a întâmplat, din pãcate.

Olympia Halle face parte din complexul olimpic unde s-a tinut una dintre cele mai sângeroase olimpiade, poveste tristã, pe care cu siguranta ati auzit-o deja.

În parcul olimpic se aflã si celebrul Olympiaturm unde se aflã si un muzeu al rockului.

Pentru bãietii iubitori de fotbal recomandarea mea este Allianz Arena, o minunãtie de stadion, ca o farfurie zburatoare, luminatã în fiecare seara altfel, fãrã îndoialã unul dintre locurile pe care vã rog sã nu le ratati.

Si pe lângã asta, cireasa de pe tort este muzeul si sediul BMW, o constructie futuristã care vã va impresiona cu sigurantã.

Pentru fete shopping...da! mult shopping, branduri renumite la preturi mult mai bune decât la noi, iar pentru romantice un parc minunat, parcul englez din Munchen, unde m-am plimbat într-una dintre cele mai frumoase dimineti din viata mea.

Liniste, culorile toamnei, soarele mângâia copacii, o nebunie curatã, un parc asemãnãtor lui Hyde Park din Londra. Poate de aici i se trage si numele.

Dacã vreti sã aveti o excursie completã, o dimineatã rezervati-o pentru o plimbare de mânã cu jumãtatea sau cu prietenii, sau chiar singur, fiindcã oricum, sufletul si mintea vã vor multumi pentru darul pe care li-l oferiti.

Pentru mine, Munchen-ul ocupã acum un loc special în sufletul meu si m-as întoarce cu drag, dacã alte locuri minunate nu m-ar astepta. Pe voi însã, cei care nu l-ati vãzut, vã sfãtuiesc sã nu-l ratati.

Pe Dave Gahan l-am ratat la mustatã, am plecat cu câteva ore înainte de a ajunge el, ti asta dupã ce Andrei s-a chinuit cu greu sã mã convingã sã rãmân, stiind cât îmi doream sã-l vãd.

Dar rãmân cu speranta cã ne vom intilni cu siguranta într-o zi, el fiind unul dintre cei mai interesante personaje din istoria muzicii. Oricum nu cred cã vã imaginati cât de trist a fost când Andrei m-a sunat si mi-a zis: "Stii lângã mine la bar stã Dave Gahan!

Din aceastã experientã nu pot sã vã spun decât cã dacã vã doriti ceva foarte mult, nu renuntati sã vã doriti - mai devreme sau mai târziu, se va implini.

Astept povestile voastre despre cãlãtoriile pe care le-ati fãcut si ce au schimbat ele în viata voastrã, apucati-vã de scris si sa ne bucuram impreuna de experientele traite.

Cafeaua de nota 8...am baut cappucino, favoritul meu, unul destul de bun cu crema de lapte excelenta!

publicat in 2007

text: Silvia