2014 Melbourne
Melbourne din 2014 a fost mai prietenos decit Melbourne din 2013, prietenos ca si gazda, nu prietenos ca si intimplari legate de lumea cafelei.
Bineinteles ca orice experienta legata de campionate si campioni este una noua si total diferita de anii precedenti, doar problemele cu banii, legate de deplasari sint aceleasi ca in fiecare an, dar sper ca anul acesta macar fiecare sa fii inteles sacrificiile care se fac sa fim acolo prezenti, la aceste campionate.
Dupa atitia ani de campionate de barista nationale si internationale trebuie sa recunosc ca NU sintem o tara saraca, dar nici una bogata nu sintem si asta inseamna direct sau indirect, posibilitatea noastra de a ajunge sa participam la un campionat mondial la un hotel 4 stele sau la un hotel de 2 stele.
Ma leg de stelele de la hoteluri pentru ca e o forma de masura, prin care ne putem evalua si pe noi, unde sintem, ce putem, ce vrem, ce stim , dar si frustrarea ca desi am putea locui la 4 stele, pentru ca meritam, nu ne permitem decit doua stele,pentru ca atita putem.
Melbourne de anul acesta a fost mai prietenos decit cel de anul trecut, sintem in primele 8 natiuni in lume la preparate pe baza de cafea si alcool, am urcat vreo 8 locuri la Latte art ajungind pe 16 si mai avem un pic de munca pentru cup tasting.
Competitiile au fost pline de stress, ca de obicei!
Noi romanii sintem o natie tare zbatatoare, talentata si un pic cam agresiva, insa uneori, din pacate, nu contam pe niste liste, asa cum conteaza Australia, care este o piata mai buna pentru unii sponsori decit este Romania.
Nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa-i dau dreptate unui prieten care mi-a spus, ca daca am chef sa fac politica, nu am decit sa ma bag in chestia asta cu competitiile internationale.
Atunci cind am discutat cu el m-am enervat, ca era lipsit de sensibilitate, dar acum am inceput sa devin eu cinica si nu e chiar amuzant.
In Melbourne am fost mindra de echipa cu care am mers si am fost pentru prima data frustrata pentru lipsa de posibilitati in a schimba ceva, a fost pentru prima data cind m-am intrebat, incotro se indreapta toata povestea asta cu competitiile de barista, m-am simtit ca la Eurovision, s-a votat intr-o directie, doar pentru ca trebuie sa fim toleranti cu barbatii, care se imbraca cu rochie si nu se rad.
A fost prima data cind nu am stiut ce sa spun unui barista, eu arbitru international fiind, pentru ca stiam ca el are dreptate............... si nu era roman, era unul din cei care stateau cu fisa de jurizare in fata, resemnat.
Stiu ca ...peace, love and coffee, dar citeodata, niste oameni, care sint intr-o pozitie, din diferite circumstante, gresesc si unele greseli sint atit de grave, ca nu mai pot fi reparate si ma intreb ce facem?Incotro?
Anul acesta am jurizat in Spania si seful juriului a facut o greseala, destul de mare, care l-a costat pe un barista 3 locuri in finala si a trebuit cu totii sa ne confruntam cu un barista inteligent, care a inregistrat totul.
Finalul a fost ca seful juriului nu a putut decit sa spuna, ca si arbitrii sint oameni si fac greseli, dar baristul respectiv a fost asezat pe pozitia pe care o merita, i s-a dat locul pe care l-a cistigat pe drept, ar fi fost mult mai trist sa fie locul 1 si sa nu se mai poata schimba nimic.
Dar experienta Spania mi-a demonstrat ca se poate schimba, iti trebuie multa putere, sa-ti invingi orgoliul si sa spui, imi pare rau sint om, dar pot schimba asta, fiindca asa e corect.
In Melbourne, baristii au fost mai buni decit arbtrii, care i-au arbitrat, asta a fost feelingul meu, dar pina la urma cu totii sintem oameni si gresim, nu?
Dupa experienta Melbourne 2014, eu am invatat ca trebuie, ca noi romanii sa fim un pic mai relaxati in fata competitiilor, sa incercam sa ne bucuram mai mult si sa ne apreciem mai tare, fiindca nu doar locul pe care l-ai luat conteaza in viata ta profesionala, ci ce vei lasa in urma ta dupa toate experientele, ce vei schimba, citi oameni vei invata sa iubeasca ceea ce fac, citi oameni vei face sa zimbeasca pentru ca le-ai pregatit cel mai minutat espresso si citi oameni vei impresiona cu povestile tale.
Da!asta am invatat si asta voi incerca sa-i invat si pe viitorii nostrii campioni, pe care-i voi pregati, sa nu uite ca au inceput sa concureze, doar pentru ca iubesc cafeaua!Restul e poveste!Revin cu Rimini!
Melbourne din 2014 a fost mai prietenos decit Melbourne din 2013, prietenos ca si gazda, nu prietenos ca si intimplari legate de lumea cafelei.
Bineinteles ca orice experienta legata de campionate si campioni este una noua si total diferita de anii precedenti, doar problemele cu banii, legate de deplasari sint aceleasi ca in fiecare an, dar sper ca anul acesta macar fiecare sa fii inteles sacrificiile care se fac sa fim acolo prezenti, la aceste campionate.
Dupa atitia ani de campionate de barista nationale si internationale trebuie sa recunosc ca NU sintem o tara saraca, dar nici una bogata nu sintem si asta inseamna direct sau indirect, posibilitatea noastra de a ajunge sa participam la un campionat mondial la un hotel 4 stele sau la un hotel de 2 stele.
Ma leg de stelele de la hoteluri pentru ca e o forma de masura, prin care ne putem evalua si pe noi, unde sintem, ce putem, ce vrem, ce stim , dar si frustrarea ca desi am putea locui la 4 stele, pentru ca meritam, nu ne permitem decit doua stele,pentru ca atita putem.
Melbourne de anul acesta a fost mai prietenos decit cel de anul trecut, sintem in primele 8 natiuni in lume la preparate pe baza de cafea si alcool, am urcat vreo 8 locuri la Latte art ajungind pe 16 si mai avem un pic de munca pentru cup tasting.
Competitiile au fost pline de stress, ca de obicei!
Noi romanii sintem o natie tare zbatatoare, talentata si un pic cam agresiva, insa uneori, din pacate, nu contam pe niste liste, asa cum conteaza Australia, care este o piata mai buna pentru unii sponsori decit este Romania.
Nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa-i dau dreptate unui prieten care mi-a spus, ca daca am chef sa fac politica, nu am decit sa ma bag in chestia asta cu competitiile internationale.
Atunci cind am discutat cu el m-am enervat, ca era lipsit de sensibilitate, dar acum am inceput sa devin eu cinica si nu e chiar amuzant.
In Melbourne am fost mindra de echipa cu care am mers si am fost pentru prima data frustrata pentru lipsa de posibilitati in a schimba ceva, a fost pentru prima data cind m-am intrebat, incotro se indreapta toata povestea asta cu competitiile de barista, m-am simtit ca la Eurovision, s-a votat intr-o directie, doar pentru ca trebuie sa fim toleranti cu barbatii, care se imbraca cu rochie si nu se rad.
A fost prima data cind nu am stiut ce sa spun unui barista, eu arbitru international fiind, pentru ca stiam ca el are dreptate............... si nu era roman, era unul din cei care stateau cu fisa de jurizare in fata, resemnat.
Stiu ca ...peace, love and coffee, dar citeodata, niste oameni, care sint intr-o pozitie, din diferite circumstante, gresesc si unele greseli sint atit de grave, ca nu mai pot fi reparate si ma intreb ce facem?Incotro?
Anul acesta am jurizat in Spania si seful juriului a facut o greseala, destul de mare, care l-a costat pe un barista 3 locuri in finala si a trebuit cu totii sa ne confruntam cu un barista inteligent, care a inregistrat totul.
Finalul a fost ca seful juriului nu a putut decit sa spuna, ca si arbitrii sint oameni si fac greseli, dar baristul respectiv a fost asezat pe pozitia pe care o merita, i s-a dat locul pe care l-a cistigat pe drept, ar fi fost mult mai trist sa fie locul 1 si sa nu se mai poata schimba nimic.
Dar experienta Spania mi-a demonstrat ca se poate schimba, iti trebuie multa putere, sa-ti invingi orgoliul si sa spui, imi pare rau sint om, dar pot schimba asta, fiindca asa e corect.
In Melbourne, baristii au fost mai buni decit arbtrii, care i-au arbitrat, asta a fost feelingul meu, dar pina la urma cu totii sintem oameni si gresim, nu?
Dupa experienta Melbourne 2014, eu am invatat ca trebuie, ca noi romanii sa fim un pic mai relaxati in fata competitiilor, sa incercam sa ne bucuram mai mult si sa ne apreciem mai tare, fiindca nu doar locul pe care l-ai luat conteaza in viata ta profesionala, ci ce vei lasa in urma ta dupa toate experientele, ce vei schimba, citi oameni vei invata sa iubeasca ceea ce fac, citi oameni vei face sa zimbeasca pentru ca le-ai pregatit cel mai minutat espresso si citi oameni vei impresiona cu povestile tale.
Da!asta am invatat si asta voi incerca sa-i invat si pe viitorii nostrii campioni, pe care-i voi pregati, sa nu uite ca au inceput sa concureze, doar pentru ca iubesc cafeaua!Restul e poveste!Revin cu Rimini!
