Seul - O alta poveste despre cafea

Nu am mai fost niciodata in Asia, dar in toamna asta dupa multe eforturi si stress, am reusit sa ma urc in avionul de Seul!
Dupa cum s-au derulat lucrurile inainte de plecare, nu aveam prea multe sperante ca voi avea o experienta asa cum am avut-o!
Plecarea la Seul, bineinteles a avut loc cu ocazia Campionatului Mondial de Barista, mai exact Latte art si Coffee in Good Spirits(cafea cu alcool).
Am plecat impreuna cu echipa de barista a Romaniei, care trebuia sa ne reprezinte la aceste competitii si anume: Floriana Vlaicu si Marius Nica.
Aeroportul Otopeni - primul impas... bagajele imense pentru competitie...aratam ca niste pitici cu munti in spate. A fost amuzant, cum din bagajele ordonate cu care am plecat, daca ma intrebai unde e periuta de dinti...nu stiam exact in care bagaj e!
Floriana si-a carat paharele de competitie in bagajul de mina si la fiecare oprire trebuia sa explice ce face cu ele.
Am ajuns in Seul dupa nu mai stiu exact cite ore...rupti de lume, nu stiam nici un cuvint in limba lor si nici ei prea multe in a noastra.
Am plecat cu ideea preconceputa ca ma voi deplasa cu niste autobuze vechi, de cind era bunica fata...nici vorba de metrou sau alte mijloace moderne...dar am fost absolut impresionata de tot ce era in jurul nostru.
Prima experienta a fost drumul de la aeroport, care a durat o vesnicie si din fericire pentru noi europenii nevorbitori de coreeana a fost un succes... am ajuns in zona unde trebuia dupa o ora si jumatate de mers.
Ce m-a frapat a fost sa observ cit de senini si linistiti sint oamenii...in toata foiala si agitatia aia, era o liniste dupa inca tinjesc si de care mi-e dor.
As avea multe sa va povestesc, despre amabilitatea oamenilor, despre respect, despre cum se grabesc si te imping, chiar daca sint foarte draguti...despre cum nu rezista la bautura si alte traznai amuzante, dar experienta cea mai tare a fost cafeaua.
Am intilnit oameni nebuni dupa cafea, am vazut cele mai interesante, extraordinare, senzationale cafenele pe care le-am vazut vreodata, unde cafeaua era preparata cu respect pentru cei care merg acolo sa o bea.
Am intilnit cele mai trasnite decoruri pentru o cafenea, portafiltre pe tavan, risnite suspendate pe perete, bucatarie/bar cu espressor...
Am intilnit citiva din campionii nationali de barista, care toti aveau propria lor cafenea, care le reprezenta munca si ideile.
Asa am reusit sa inteleg, de ce au organizat acolo campionatul mondial de barista, pentru ca oamenii obisnuiti stateau jumatate de ora sa primeasca un cappuccino cu latte art si nu se suparau, ca asteapta.
Experienta cea mai frumoasa pentru mine a fost Coffee Radio, poate si pentru ca m-am imprietenit cu citiva oameni care lucreaza acolo si care mi-au spus ca pentru ei conteaza mai mult ca fac ceea ce le place decit banii pe care-i cistiga sau orice ce altceva.
Ce pot sa va spun despre cafea?Proaspata, bine facuta, bine servita...intotdeauna insotita de un zimbet din tot sufletul, care te facea sa-ti doresti sa mai stai un pic si sa incerci si altceva.
Au transformat conceptul Starbucks in ceva mult mai interesant si mult mai bine aplicat.
Aproape toate cafenele isi prajeau cafeaua, toate originile, puteai sa-ti cumperi cafeaua preferata si pentru acasa...si tot felul de suveniruri de la cafeaneaua preferata.
O nebunie cu cafea!!!
Seul a fost pentru mine una din cele mai frumoasa experiente legate de cafea si este unul din locurile unde imi doresc sa ma intorc, ca sa pot bea din nou cafea bine preparata si servita cu un zimbet!

About COOFFEE....Memories

Nu am mai scris demult, mi-am permis o vara de leneveala linga copiii mei atomici si mi-am odihnit mintea si un pic sufletul.
Am fost la Viena bineinteles cu o parte din echipa Romaniei de Barista, la Campionatul Mondial de Barista, in iunie.
De la ultima postare s-au intimplat multe lucruri, bineinteles unele bune si altele rele sau mai bine zis neintelese de mine.
Cea mai trista experienta din acest an, de pina acum, a fost ca mi-am pierdut mentorul, undeva pe drumul dintre pasiunea pentru cafea, dragostea pentru Romania si lucrurile pe care le-am facut bune sau rele.
Am aflat cu tristete intr-o zi ca nu era semizeu, ci doar un om cu bune si cu rele, cu orgoliu transformat in rautate si am suferit.
Mi-a trecut greu, intre mii de cesti de cafea si nopti nedormite am incercat sa inteleg unde am gresit, pentru ca experienta a fost dureroasa si trista pentru mine.
Am renuntat sa inteleg de ce un om pe care-l apreciezi pina la Dumnezeu si o palma mai sus, se comporta ca un copil caruia i-ai furat jucariile.
Probabil ca in toata experienta asta, Dumnezeu ma invata sa nu mai urc oamenii pe piedestaluri de marmura, fiindca sint oameni si gresesc.
Tot de la ultima postare am organizat si al treilea Campionat National de Barista, care pentru mine personal a fost OK.
Nu am fost multumita bineinteles, ma raportez mereu la ce am vazut pe unde am calatorit si uneori ma apuca disperarea la propriu, ca noi ca natie desi sintem extraordinari, destepti, geniali...etc, avem metehnele noastre care nu ne ajuta sa evoluam, atit de repede pe cit am putea, dar ...
E foarte greu sa faci ceva in Romania, ca afara...citeam un banc intr-o zi cum au ajuns doua mere sa coste cit o caruta, din cauza sirului de oameni care se interfereaza in diverse chestii.
Cind am pornit sa construiesc a nu stiu cita oara ceva in Romania, am zis ca de data asta va fi altfel, dar din pacate, ma aflu intr-un moment, cind istoria se repeta si nu stiu, daca se va schimba ceva.
Ma aflu la rascrucea dintre a pleca din tara si a ramine, cu speranta ca se va schimba ceva, e ciudat ce scriu acum, dar ma simt secatuita de energie.
Nici nu stiu daca e un soi de disperare sau doar lehamite.
De la ultima postare am intilnit oameni care cred ca li se cuvine mai mult decit au, desi daca ii scotocesti sint goi, seci si tristi intr-un fel, nemultumiti, frustrati, disperati, care mi-au omorit entuziasmul.
E trist sa vad oameni tineri, parveniti si oportunisti, din ce in ce mai multi, care cred ca daca eu am ajuns undeva, ei pot sa sara vreo 15 ani sa ajunga mai repede, doar pentru ca nu am bun simt sau simtul ridicolului.
Si stau strimb si judec drept, de ce sint aici inca si iarasi.
Pasiunea pentru cafea mi-a dat o directie, unde as putea sa schimb ceva.
Lumea se schimba cum vrea ea, eu imi doresc sa fac ceva esential, care probabil imi gidila orgoliul, dar nu schimba nimic.
Vara asta am avut mult de reflectat, la faptul ca uneori ma pun singura in situatii, care imi creeaza disconfort sufletesc, doar pentru ca mi se pare ca as putea sa ajuta cumva.
Poate toamna va domoli totul si lucrurile se vor aseza si iarasi ma trezesc ca incep alta calatorie, cu sperante,  si imi doresc ca la anul, sperantele astea, sa nu ma aduca in acelasi loc.
Despre Viena v-am mai povestit, e aceeasi...impactul de data asta nu a mai fost atit de puternic, ca prima data, asa ni se intimpla tuturor.
Nu am avut prea mult timp de vizitat, fiindca am avut multe de vazut la WORLD OF COFFEE.
Anul acesta cel mai bun barista din lume este Raul Rodas, este baristul meu favorit si omul care m-a facut sa schimb pasiunea mea pentru cafeaua din India pentru cafeaua din Guatemala, acum doi ani, cind l-am vazut prima data.
Evenimentul a fost grandios si mi-a placut ca am reusit sa conving citiva oameni sa fie voluntari, care au avut parte de experienta vietii lor.
Este al 6 lea campionat mondial pe care-l vad si de-abia astept Korea, in iarna asta.
Gindul ca dorinta mea de a calatori cu pasiunea pentru cafea se impletesc, imi umple sufletul de bucurie si ma face sa astept plina de emotie urmatoarea calatorie.
Pina atunci, ultima chestie prin care trec este candidatura mea pentru a fi coordonator national, e o poveste care-mi da o stare de scirba, din pacate si as vrea sa trec repede peste ea.
Probabil ca voi cistiga, probabil ca nu, a fost in schimb o experienta revelatoare in privinta faptului ca oamenii au orgolii si inca ce mari, chiar daca in spatele orgoliului nu e nimic profund.
Dincolo de toate prostiile astea, romanesti, astept cu nerabdare sa incep evenimentele, sa incep sa calatoresc, sa intilnesc oameni interesanti si bineinteles sa beau cafea....buna sau rea, e o experienta.
Cafeaua pentru mine e o experienta metafizica, stiu spun lucruri mari, dar e ceva periculos de senzual si diferit de fiecare data, intre viciu si sanatate, intre dependenta si pasiune, intre toate senzatiile pe care le poate transmite si toate tratatele despre ce e bun si rau in ea si ce e esential pentru mine, nu ma plictisesc niciodata sa o descopar.
Cunoscatorii stiu!
A fost un text ambilicat ca o salata de  greceasca, cu chestii amestecate, pe care fiecare le ia cum vrea si merge mai departe.

Revin cu un text romantic despre alta calatorie, cit de curind!

Cafeaua de la Barista School

Acum doi ani am fost in Atena printr-o conjunctura fericita si am ajuns la Barista Academy pentru doua zile si am vazut prima data o scoala de barista.

Momentul a fost senzational si a schimbat in sufletul meu perceptia a ceea ce vreau sa fac mai departe cu pasiunea mea pentru cafea.

Am testat tot felul de retete cu oameni la fel de pasionati ca si mine si momentul este unul dintre momentele mele favorite din istoria mea personala in intilnirea cu cafeaua.

Sint doi ani de atunci si s-au schimbat lucruri in viata mea, in bine, am cunoscut oameni noi, tineri, pasionati, cu sufletele vibrind  si cu capul plin de idei si de povesti cu cafea.

Sint doi ani in care am visat ca poate intr-o zi voi gasi un loc, cu cafea, cu oameni care vin in timpul lor liber sa se intilneasca sa faca cafea.

Azi e o zi in care de 5 luni, merg aproape in fiecare la scoala de barista, prima din Romania, unde ma intilnesc cu gasca cafegiilor, care se mareste de la zi la zi, unde bem cele mai minunate cappuccino facute de cei mai sexy barista din Romania- aviz amatoarelor, de baieti frumos care sa va prepare cafeaua si unde punem tara la cale si ne mai gindim ce ne mai dorim de miine.

Sint destul de emotionata sa pot spune cuvinte multe despre povestea noastra, mi-ar placea sa ramina poveste, fiindca povestile sint cele mai frumoase lucruri pe care mi le amintesc din copilarie si datorita lor azi tin inca ochii deschisi si visez ce vreau sa mai fac cind o sa cresc mare!

Cei despre care sciu aici, se stiu si vreau sa le multumesc fiindca impreuna ne-am facut curaj sa credem ca visele se pot indeplini!

Va asteptam la cea mai buna cafea din Romania, la noi la scoala de barista!Suna-ti pentru programare, locurile sint limitate!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!partea a doua

Dupa ce am scris primul material despre chinul meu cu un cappuccino in Sibiu, prietenii mei au zis ca am fost destul de rautacioasa in privinta locatiei si descrierii.
Am revazut textul si m-am gindit ca as fi putut fi mult mai aspra, insa m-am abtinut, cu greu cei drept.
Pentru mine cafeaua insemna multa pasiune si placerea de ai face pe ceilalti sa aiba momente frumoase si dimineti reusite.
Nu mi se pare frumos, din partea unora sa trateze acest lucru atit de personal, cu atita superficialitate.
Totul tine de alegeri, sint constienta ca e greu sa gasesti un job, dar daca tot ai ales sa mergi intr-un loc sa lucrezi, ce-ar fi sa tratezi acel loc, ca si cum ar fi al tau, ca si cum tu ar trebui sa primesti cafeaua aia, ca si cum tu ai vrea sa primesti zimbetul acela, ca si  cum tu...ai putea fi oricind in locul meu.
Partea a doua a povestirii mele, din fericire, nu este atit de tragica, asta si pentru ca ieri, am baut un cappuccino cu prietenii mei, din acela care te face sa nu te mai opresti si sa devii dependent, obsedat...glumesc.
Dupa ce am plecat de la Leonidas Cafe, cu nemultumirea si tristetea totala, ca mi-am inceput atit de trist dimineata, am fost sa mincam intr-un restaurant "Intim'" se numeste, nu e ceva cu pretentii, dar mincarea a fost buna, o doamna draguta ne-a servit mic dejun, desi ora trecuse demult.
Mi-a placut modul de servire, locul si mincarea, preturile au fost decente, deci daca ajungeti in Sibiu, nu ocoliti localul, este in Piata Mare.
Intotdeauna dupa un mic dejun asa copios evident ca e loc de alta cafea, asa ca mi-am luat iubitul de o "toarta "si l-am tirit prin alte locuri, poate vom reusi sa gasim ceva decent.
Asa am ajuns la Lili"s cafe.
Locul foarte dragut, intim, cu citeva mese de tineri galagiosi la cafea, am zis gata aici e de noi.
Pe perete trona un ceas cu Hausbrandt, un brand de cafea italian,  http://www.hausbrandt.com, unul din cele mai renumite si cu o cafea de calitate.
Am presupus ca asta vom servi, asa ca am fost si mai multumita.

Pe bar trona o Elektra - http://www.elektrasrl.com/belle_epoque.php - superba!
Mi-am ales un loc retras linga geam... evident si zimbeam multumita, ca in sfirsit voi bea cappuccino -ul mult visat.
Momentul adevarului a fost trist, iubitul meu a primit un espresso dublu, intr-o caesca de cappuccino (nu pricep de ce toti lucratorii din cafenele, presupun ca ne dorim mult espresso) si eu un cappuccino, un pic mai bun decit cel de la Leonidas Cafe, dar departe de ce ar fi trebuit sa fie.
La Lili"s mi-a placut desingul cafenelei, minunatia de Elektra, atmosfera si domnisoara care a preparat cafelele, care nu s-a uitat urit la mine, cind am intrebat-o extaziata, daca cu adevarat va lucra la acel aparat si care chiar daca nu a preparat cele mai bune cafele, a avut o atitudine prietenoasa si a zimbit, cind ni le-a servit.
Recomandarea mea este un training de barista  pentru domnisoara, care poate fi un bun barista pentru Sibiu, training care nu dureaza mult si care ar ridica mult calitatea produselor servite.
Locul este de vazut...aveau si ceai si vin fiert,daca nu vreti sa beti cafea!
V-am pupat pina data viitoare!

Sibiu sau despre cum m-am chinuit cu doua cesti de cappuccino!

Pentru cititorii care dupa ce vor citi titlul, vor da ochii peste cap si se vor gindi, ca sint inca una care critic minunata noastra patrie, vreau sa fac citeva precizari : iubesc Romania, sint nationalista in sensul pozitiv, cred ca nationalitatile conclocuitoare din respect pentru tara in care traiesc trebuie sa stie sa vorbeasca corect romaneste, cunosc geografia Romaniei, fiindca m-am straduit sa o invat si am strabatut-o in lung si in lat si cunosc si ceva istorie, mult peste media admisa pentru cultura generala, dupa 12 clase.
Sibiul este unul din cele mai frumoase, curate, etc orase din Romania si asta si datorita sasilor care ne-au ajutat sa ne mai ordonam un pic spiritul latin.
Acum citeva zile am facut o mica excursie in Sibiu si in imprejurimi si pentru ca am stat doua zile a urmat o dimineata, in care "dependenta" mea de cafea si-s spus cuvintul si am cautat impreuna cu iubitul meu, "imbolnavit si el de microbul meu, o cafenea in centru.
Din nefericire fac parte din acel segment de piata, care stie ce trebuie sa bea si chiar se ambitioneaza sa gaseasca, asta si pentru ca unul din joburile mele este sa fac degustare de cafea, la nivel profesionist(o da exista si asa ceva) si mai sint prost obisnuita de cei citiva barista din Romania, care chiar se straduiesc sa sfinteasca locul unde lucreaza.
Barista - este un cuvint care provine din limba italiana si desemneaza acea persoana care se ocupa exclusiv de facutul cafelei, asa ca daca intilniti unul din asta sa nu-i cere-ti shoturi de tequila!!!
Prima incercare chiar in piata mare, Leonidas cafe, o da imi zic, cunosc pralinele geniale de ciocolata, deci cu siguranta voi gasi si o cafea pe cinste.
Prima impresie a fost de tristete totala, spatiul mult prea mare pentru ciocolata si cafeaua pe care o asteptam, putina marfa intr-o vitrina, care ar fi hranit cu sigranta un batalion de infanterie, decorul lipsea cu desavirsire, mesele si scaunele din alt film decit spatiul.
Ne asezam la o masa la fereastrea, eu zimbind gindindu-ma totusi, ca voi bea un cappuccino, cum il face Paul sau Cristi(doi dintre acei barista)...si ne uitam la meniu.
Nu ma asteptam sa fie facut din hirtie adusa din China sau papisur egiptean, dar nu avea nimic special.
Nu vreau sa fiu rea, dar pralinele de la Leonidas au un nume, pe care trebuie sa-l respecti, zic eu, dar poate gresesc.
Eu am comandat un cappuccino si deja mintea mea era in alte zari, iubitul meu a comandat o reteta speciala cu trufe, avea un nume atit de interesant incit ma asteptam sa primeasca o nebunie la care eu sa ma uit ca un copil pedepsit.
Domnisoara care servea era de-o tristete si de-o mutenie, cum rar am intilnit, nu a schitat nici macar un zimbet, care din cite stiu eu e gratis.
Cind a primit comanda, l-a chemat pe domnul repsonsabil cu sala, care cred ca era propietarul, sa dea drumul la un aparat automat, cred ca mai potrivit pentru acasa decit pebtru un astfel de loc si sa prepare cele doua bauturi.
Cappuccino putea sa-l aduca in pahar de plasti, fiindca atita valora, in schimb am platit 9 lei si bautura care suna atit de frumos in meniu a fost un espresso dublu, lungit cit se poate cu ceva sirop de alune, ca de trufe nu putea fi vorba.
Cred ca cel mai mult am platit de fapt bomobanele de ciocolata, care insoteau ceasca de cafea decit bautura in sine.
Recomandari : locul este bine asezat in centru, i-as recomanda proprietarului sa-si gaseasca un designer sa-i facac mici retusuri sau poate sa gazduiasca expozitii de fotografie, a fotografilor din Sibiu, asa ar avea decorati gratis peretii si oameni care a vina in locatie.
Sa-si cumpere un espressor, cu un brat nu cu doua, desi la cit e spatiu, daca primeste comanda 10 espresso si 10 cappuccino, nu-l ajuta.
Sa-si intruiasca un om, care sa prepare cu adevarat acele retete minunate cu siropuri, scortisoara si ciocolata si cafea.
Ar fi un plus extraordinar.
Ar putea sa-si aduca spre vinzare cafea si ceai gourmet, care merg la fix cu pralinele belgiene.
Si nu in ultimul rind persoana care serveste oamenii sa fie mai vie, ca e intr-o cafenea, nu la pompe funebre.
Sibiu se invecineaza cu jud.Vilcea, ar putea sa incerce cu doua oltence focoase:),pentru inceput la servire.
Aceasta a fost istoria cu primul cappuccino ucis inainte sa se nasca, miine partea a doua....sper sa fie un pic mai vesela.

Depinde de ce cafea beau!

Poveste despre Columbia cu multa cafea

Pofta de a scrie vine de cele mai multe ori pe neasteptate, e noapte tirziu si a inceput un an nou, speram nu ultimul, dupa atitea preziceri, ci unul frumos, asa cum ne dorim de fiecare data.
Si eu ca si ceilalti oameni ai planetei sper la un an mai usor, mai bun, mai frumos, cu aceeasi oameni alaturi si cu altii noi si interesanti, cu care sa continui povestea cafelei pe care am inceput-o de ceva vreme.
America de sud este surprinzatoare, la fel ca si calatoria mea in Columbia.
Mi-am amintit cu nostalgie in ceas de noapte despre cea mai intensa experienta din anul 2011, calatoria in Bogota.
Drumul a fost lung si obositor si plin de praf, cind am ajuns in aeroportul din Bogota am fost convinsa ca am nimerit la Gara de Est din Bucuresti.
Galagie, oamenii cu munti de bagaje, spaniola peste tot, armata si ciini dresati sa descopere droguri, parca  ma aflam intru-un film prost cu Jennifer Lopez.
In primele 5 minute ne-am dumirit ca poti sta la cozi mai mari decit la noi, degeaba .... Am ajuns Slava Domnului si uitindu-ne in jur ne intrebam daca vom ajunge vreo data la hotel.
In alte 5 minute armata ne controla bagajele si pe noi, aratam altfel decit ei si am atras atentia, era un control de rutina.
In urmatoarele minute am reusit sa ne dumirim despre cum se ia taxiul, ne urcaram in el si am constatat cu stupoare ca omu nu vorbea decit spaniola, iar noi nici un pic.
Dupa  o ora jumate de peripetii am ajuns la hotel si acolo am descoperit importanta limbii spaniole.
Nu rideti, schimbasem doua avioane, merseseram 12 ore sa ne spuna o juna la hotel ca ea nu are nici o rezervare si ca in timp ce noi zburam spre Columbia, ei au anulat rezervarea, fiindca nimeni nu le-a raspuns la mail.
Incercati voi sa explicati in engleza, ca nu cunoastem zona si ca ne-ar trebui camera, so funny!
E amuzant acum cind imi amintesc, dar atunci imi faceam calcule in cap, cum vom dormi noi in holul hotelului in care alti 20 de tursti ca si noi aveau aceeasi problema cu rezervarea si cu limba.
Am aflat si eu atunci ca e prima, cea mai vorbita limba din lume, in unele topuri si am hotarit ca e necesar sa o invat....am renuntat la chineza, care fusese prima optiune.
Bogota e seducatoare ca o dansatoare de streaptease, periculos de sexy si in acelasi timp secretoasa ca o padure tropicala.
Combinatia de lux si decadenta m-a facut sa ma simt ca intr-un film de Tarantino, dar are citeva locuri care-ti taie respiratia.
 SANTUARIO MONSERRATE este un loc fabulos, spectaculos, care imi va ramine in suflet, ca unul din colturile de rai ale lumii.

Pe virful muntelui se afla o catedrala alba, impunatoare, unde cu ceva timp in urma se celebrau nunti.
Tot acolo sint si citeva restaurante pitite in vegetatia luxurianta.
Bogota e frematatoare si agitata ca o corida spaniola, oamenii sint calzi si primitori si mari iubitori de muzica, evident latino.
Danseaza oriunde, oricind, cu oricine e doritor sa-i urmeze.
Isi danseaza iubirea, tristetea, amaraciunea, saracia, fericirea, toate sentimentele si le exprima prin dans.
Am nimerit din fericire in unul din cele mai faimoase restaurante din Bogota, pe care vi-l recomand, daca ajungeti acolo:Andres -Carne de Res, unde am asistat la o petrecere tipic columbiana, unde nimeni nu statea jos, toata lumea dansa.
Locul este o tipic sud american, la masa unde statea eu, trona o lustra de care erau agatate condimentele pentru mincare si o icoana a lui Isus Cristos, probabil sa-ti aminteasca ca nu traiesti ca sa maninci.

Iar cafeaua ...cum poate fi cafeaua pentru iubitor de cafea, senzationala...daca e bine pregatita.

Brandul national al cafelei combiene este Juan Valdez, simbolul fermierului columbian, cultivator de cafea, Juan Vladez este icoana Federatiei Nationale a Crescatorilor de Cafea din Columbia.

Cafeaua columbiana este caracterizata printr-o aroma puternica, un corp greu si o aciditate medie.

Există două regiuni principale ale producţiei de cafea din Columbia: Medillín, Armenia si Manizales (MAM), în regiunea centrală, Bogotá şi Bucaramanga în regiunea muntoasă de est.

MAM cafea sunt cunoscuta pentru corpul puternic, aroma bogata şi aciditate fină. 

Bogotá este mai putin acida decât Medillín, dar are corp si o aroma puternica,  Bucaramanga este in mijloc, deseori are corp puternic şi aroma bogata amintind de cafeaua din Sumatra.

Pe piata de specialitate cafeaua din Columbia este caracterizata ca o cafea buna, dar nu exceptionala, veti intilni des aroma florala, fructata si de condimente.

Este cunoscut pentru un echilibru perfect şi corpul greoi.

Cafeaua arabica este cultivat la altitudini mari, la umbra arborilor indigeni.Solul vulcanic si clima uscată oferă condiţii excelente de creştere.

Cafeaua columbiana a fost vinduta pina nu de mult dupa marimea boabei : Excelso si Supremo, dar nu intotdeauna o boaba mare inseamna si o cafea de calitate.

In ultimii 5 ani, columbienii s-au axat pe cultivarea cafelei de specialitate si au aparut ferme unde se cultiva microloturi, de o calitate deosebita,in special in Tolima,Narino, Huilas de Sud si Cauca.

Columbia produce intre 11 si 14% din productia de cafea a lumii, puteţi găsi în principal Maragogype, Caturra, Typica si Bourbon. 

Unul dintre brandurile de cafea din Columbia, care mi-au placut foarte tare este AMOR PERFECTO(http://www.amorperfectocafe.com/), nu putea sa aiba un nume mai sugestiv pentru o cafea columbiana.

Stiu circotasii o sa-mi zica, nu zici nimic despre crime, droguri, rapiri, prostitutie, saracie...nu vreau sa spun nimic despre asta.

Am intilnit niste oameni extraordinari, muncitori, saritori, fericiti pentru ce au, mindrii de tara lor, care nu sint deranjanjati ca asculta imnul tarii lor in fiecare zi de doua ori, la radio sau la tv, care stiu versurile si nu se sfiesc sa-l cinte cu mina pe inima.

Am intilnit un popor frumos, cu bune si rele ca peste tot, care munceste pentru mai bine si trece peste rele in fiecare zi, am intilnit oameni care se saluta pe strada intr-o capitala cu multe milioane de locuitori si m-am simtit ca acasa, fiindca ei oamenii m-au facut sa ma simt asa.

Daca aveti vreo data de ales o excursie, va sfatuiesc sa ocoliti Columbia.

Va doresc un an, cum n-ati mai avut, ca o poveste, ca o calatorie minunata, cu o cafea aburinda in fiecare dimineata.