O cafea la Paris ... în crizã!

Dupa cum spuneam in materialul trecut imi place sa calatoresc si am scris o multime de texte despre locurile pe unde am calatorit pe care mi-as dori sa le impartasesc cu voi, asa ca mai jos este unul despre orasul iubirii, pentru unii...sper sa va placa.In curind pentru prietenii mei de alta nationalitate voi avea si texte in engleza:).

"Paris, toamnã... minunat, ar spune orice om normal, dacã planeta nu ar fi în convulsii economice, de ceva vreme încoace!

Un om normal îsi tine banii la ciorap, strânge totul sub fund si se pãzeste invariabil de crizã.

Criza în stânga, criza în dreapta; pentru vestici e ceva socant, probabil, criza  asta, dar eu mã amuz gândindu-ma cã de când mi-am dorit sã construiesc ceva în tara asta, sunt vesnic în crizã. Revistã, articole, oameni, distributie, evenimente, clienti care plãtesc sau nu, oferte, planuri, tipografii, sunt atât de antrenatã, încât aceastã criza m-a gãsit extraordinar de pregãtita pentru ea.

Asa cã am fugit o turã la Paris, sã beau o cafea cu niscaiva prieteni si sã testez criza occidentalã.

Parisul e minunat, acelasi pe care-l stiti în fapt sau din povesti, romantic, mai putin aglomerat de turisti, peisaj frumos de toamnã, însã cafeaua este atât de proastã, încât mi-a fost dor tare de casã!

E surprinzãtor pentru un popor cu tabieturi si cafenele minunate, ca produsul pe care-l vând sã nu se apropie nici pe departe de cea mai proastã cafea bãutã vreodatã la noi.

Prietena mea Adriana, care se poate numi specialistã în ale cafelei (fiindcã asta e jobul ei - sã vândã cafea), a fost total uimitã de "calitatea" cafelei si de cum e preparatã.

Nu sunt o cârcotasã, nu vreau sã gãsesc ceva neapãrat nepotrivit la minunatul Paris, dar deformatia profesionalã mã face sã judec uneori un oras si dupã asta.

Probabil tot criza e de vinã si inspiratia a dispãrut, dar pot sã spun cu mâna pe inimã cã mi-a fost dor de Bucuresti si de câteva locuri minunate, unde oamenii chiar stiu sã prepare un espresso.

În rest, în galeriile Lafayete era o crizã în ale cumpãrãturilor, de zici cã venise sfârsitul lumii si nu mai apucau ultima geantã de la PRADA. Turnul Eiffel e tot acolo, Luvru e la fel de interesant si celebra Monalisa era mai putin asaltatã de cârdurile de turisti, disperati sã o fotografieze, cel putin mental.

De dragul Adrianei am stat 4 ore într-un cimitir si l-am gãsit pe Jim Morisson si alti ilustri cunoscuti.

Aceastã escapada, da, a fost total nepotrivitã pentru un om normal, dar cine spune cã mai suntem normali…în crizã!" publicat in 2008