Pofta de a scrie vine de cele mai multe ori pe neasteptate, e noapte tirziu si a inceput un an nou, speram nu ultimul, dupa atitea preziceri, ci unul frumos, asa cum ne dorim de fiecare data.
Si eu ca si ceilalti oameni ai planetei sper la un an mai usor, mai bun, mai frumos, cu aceeasi oameni alaturi si cu altii noi si interesanti, cu care sa continui povestea cafelei pe care am inceput-o de ceva vreme.
America de sud este surprinzatoare, la fel ca si calatoria mea in Columbia.
Mi-am amintit cu nostalgie in ceas de noapte despre cea mai intensa experienta din anul 2011, calatoria in Bogota.
Drumul a fost lung si obositor si plin de praf, cind am ajuns in aeroportul din Bogota am fost convinsa ca am nimerit la Gara de Est din Bucuresti.
Galagie, oamenii cu munti de bagaje, spaniola peste tot, armata si ciini dresati sa descopere droguri, parca ma aflam intru-un film prost cu Jennifer Lopez.
In primele 5 minute ne-am dumirit ca poti sta la cozi mai mari decit la noi, degeaba .... Am ajuns Slava Domnului si uitindu-ne in jur ne intrebam daca vom ajunge vreo data la hotel.
In alte 5 minute armata ne controla bagajele si pe noi, aratam altfel decit ei si am atras atentia, era un control de rutina.
In urmatoarele minute am reusit sa ne dumirim despre cum se ia taxiul, ne urcaram in el si am constatat cu stupoare ca omu nu vorbea decit spaniola, iar noi nici un pic.
Dupa o ora jumate de peripetii am ajuns la hotel si acolo am descoperit importanta limbii spaniole.
Nu rideti, schimbasem doua avioane, merseseram 12 ore sa ne spuna o juna la hotel ca ea nu are nici o rezervare si ca in timp ce noi zburam spre Columbia, ei au anulat rezervarea, fiindca nimeni nu le-a raspuns la mail.
Incercati voi sa explicati in engleza, ca nu cunoastem zona si ca ne-ar trebui camera, so funny!
E amuzant acum cind imi amintesc, dar atunci imi faceam calcule in cap, cum vom dormi noi in holul hotelului in care alti 20 de tursti ca si noi aveau aceeasi problema cu rezervarea si cu limba.
Am aflat si eu atunci ca e prima, cea mai vorbita limba din lume, in unele topuri si am hotarit ca e necesar sa o invat....am renuntat la chineza, care fusese prima optiune.
Bogota e seducatoare ca o dansatoare de streaptease, periculos de sexy si in acelasi timp secretoasa ca o padure tropicala.
Combinatia de lux si decadenta m-a facut sa ma simt ca intr-un film de Tarantino, dar are citeva locuri care-ti taie respiratia.
SANTUARIO MONSERRATE este un loc fabulos, spectaculos, care imi va ramine in suflet, ca unul din colturile de rai ale lumii.
Pe virful muntelui se afla o catedrala alba, impunatoare, unde cu ceva timp in urma se celebrau nunti.
Tot acolo sint si citeva restaurante pitite in vegetatia luxurianta.
Bogota e frematatoare si agitata ca o corida spaniola, oamenii sint calzi si primitori si mari iubitori de muzica, evident latino.
Danseaza oriunde, oricind, cu oricine e doritor sa-i urmeze.
Isi danseaza iubirea, tristetea, amaraciunea, saracia, fericirea, toate sentimentele si le exprima prin dans.
Am nimerit din fericire in unul din cele mai faimoase restaurante din Bogota, pe care vi-l recomand, daca ajungeti acolo:Andres -Carne de Res, unde am asistat la o petrecere tipic columbiana, unde nimeni nu statea jos, toata lumea dansa.
Locul este o tipic sud american, la masa unde statea eu, trona o lustra de care erau agatate condimentele pentru mincare si o icoana a lui Isus Cristos, probabil sa-ti aminteasca ca nu traiesti ca sa maninci.
Si eu ca si ceilalti oameni ai planetei sper la un an mai usor, mai bun, mai frumos, cu aceeasi oameni alaturi si cu altii noi si interesanti, cu care sa continui povestea cafelei pe care am inceput-o de ceva vreme.
America de sud este surprinzatoare, la fel ca si calatoria mea in Columbia.
Mi-am amintit cu nostalgie in ceas de noapte despre cea mai intensa experienta din anul 2011, calatoria in Bogota.
Drumul a fost lung si obositor si plin de praf, cind am ajuns in aeroportul din Bogota am fost convinsa ca am nimerit la Gara de Est din Bucuresti.
Galagie, oamenii cu munti de bagaje, spaniola peste tot, armata si ciini dresati sa descopere droguri, parca ma aflam intru-un film prost cu Jennifer Lopez.
In primele 5 minute ne-am dumirit ca poti sta la cozi mai mari decit la noi, degeaba .... Am ajuns Slava Domnului si uitindu-ne in jur ne intrebam daca vom ajunge vreo data la hotel.
In alte 5 minute armata ne controla bagajele si pe noi, aratam altfel decit ei si am atras atentia, era un control de rutina.
In urmatoarele minute am reusit sa ne dumirim despre cum se ia taxiul, ne urcaram in el si am constatat cu stupoare ca omu nu vorbea decit spaniola, iar noi nici un pic.
Dupa o ora jumate de peripetii am ajuns la hotel si acolo am descoperit importanta limbii spaniole.
Nu rideti, schimbasem doua avioane, merseseram 12 ore sa ne spuna o juna la hotel ca ea nu are nici o rezervare si ca in timp ce noi zburam spre Columbia, ei au anulat rezervarea, fiindca nimeni nu le-a raspuns la mail.
Incercati voi sa explicati in engleza, ca nu cunoastem zona si ca ne-ar trebui camera, so funny!
E amuzant acum cind imi amintesc, dar atunci imi faceam calcule in cap, cum vom dormi noi in holul hotelului in care alti 20 de tursti ca si noi aveau aceeasi problema cu rezervarea si cu limba.
Am aflat si eu atunci ca e prima, cea mai vorbita limba din lume, in unele topuri si am hotarit ca e necesar sa o invat....am renuntat la chineza, care fusese prima optiune.
Bogota e seducatoare ca o dansatoare de streaptease, periculos de sexy si in acelasi timp secretoasa ca o padure tropicala.
Combinatia de lux si decadenta m-a facut sa ma simt ca intr-un film de Tarantino, dar are citeva locuri care-ti taie respiratia.
SANTUARIO MONSERRATE este un loc fabulos, spectaculos, care imi va ramine in suflet, ca unul din colturile de rai ale lumii.
Pe virful muntelui se afla o catedrala alba, impunatoare, unde cu ceva timp in urma se celebrau nunti.
Tot acolo sint si citeva restaurante pitite in vegetatia luxurianta.
Bogota e frematatoare si agitata ca o corida spaniola, oamenii sint calzi si primitori si mari iubitori de muzica, evident latino.
Danseaza oriunde, oricind, cu oricine e doritor sa-i urmeze.
Isi danseaza iubirea, tristetea, amaraciunea, saracia, fericirea, toate sentimentele si le exprima prin dans.
Am nimerit din fericire in unul din cele mai faimoase restaurante din Bogota, pe care vi-l recomand, daca ajungeti acolo:Andres -Carne de Res, unde am asistat la o petrecere tipic columbiana, unde nimeni nu statea jos, toata lumea dansa.
Locul este o tipic sud american, la masa unde statea eu, trona o lustra de care erau agatate condimentele pentru mincare si o icoana a lui Isus Cristos, probabil sa-ti aminteasca ca nu traiesti ca sa maninci.
Iar cafeaua ...cum poate fi cafeaua pentru iubitor de cafea, senzationala...daca e bine pregatita.
Brandul national al cafelei combiene este Juan Valdez , simbolul fermierului columbian, cultivator de cafea, Juan Vladez este icoana Federatiei Nationale a Crescatorilor de Cafea din Columbia
Cafeaua columbiana este caracterizata printr-o aroma puternica, un corp greu si o aciditate medie.
Există două regiuni principale ale producţiei de cafea din Columbia : Medillín , Armenia si Manizales (MAM), în regiunea centrală, Bogotá şi Bucaramanga
MAM cafea sunt cunoscuta pentru corpul puternic, aroma bogata şi aciditate fină.
Bogotá este mai putin acida decât Medillín, dar are corp si o aroma puternica, Bucaramanga este in mijloc, deseori are corp puternic şi aroma bogata amintind de cafeaua din Sumatra .
Pe piata de specialitate cafeaua din Columbia
Este cunoscut pentru un echilibru perfect şi corpul greoi.
Cafeaua arabica este cultivat la altitudini mari, la umbra arborilor indigeni.Solul vulcanic si clima uscată oferă condiţii excelente de creştere.
Cafeaua columbiana a fost vinduta pina nu de mult dupa marimea boabei : Excelso si Supremo, dar nu intotdeauna o boaba mare inseamna si o cafea de calitate.
In ultimii 5 ani, columbienii s-au axat pe cultivarea cafelei de specialitate si au aparut ferme unde se cultiva microloturi, de o calitate deosebita,in special in Tolima,Narino, Huilas de Sud si Cauca.
Columbia produce intre 11 si 14% din productia de cafea a lumii, puteţi găsi în principal Maragogype, Caturra, Typica si Bourbon.
Unul dintre brandurile de cafea din Columbia
Stiu circotasii o sa-mi zica, nu zici nimic despre crime, droguri, rapiri, prostitutie, saracie...nu vreau sa spun nimic despre asta.
Am intilnit niste oameni extraordinari, muncitori, saritori, fericiti pentru ce au, mindrii de tara lor, care nu sint deranjanjati ca asculta imnul tarii lor in fiecare zi de doua ori, la radio sau la tv, care stiu versurile si nu se sfiesc sa-l cinte cu mina pe inima.
Am intilnit un popor frumos, cu bune si rele ca peste tot, care munceste pentru mai bine si trece peste rele in fiecare zi, am intilnit oameni care se saluta pe strada intr-o capitala cu multe milioane de locuitori si m-am simtit ca acasa, fiindca ei oamenii m-au facut sa ma simt asa.
Daca aveti vreo data de ales o excursie, va sfatuiesc sa ocoliti Columbia
Va doresc un an, cum n-ati mai avut, ca o poveste, ca o calatorie minunata, cu o cafea aburinda in fiecare dimineata.
