Nu am mai fost niciodata in Asia, dar in toamna asta dupa multe eforturi si stress, am reusit sa ma urc in avionul de Seul!
Dupa cum s-au derulat lucrurile inainte de plecare, nu aveam prea multe sperante ca voi avea o experienta asa cum am avut-o!
Plecarea la Seul, bineinteles a avut loc cu ocazia Campionatului Mondial de Barista, mai exact Latte art si Coffee in Good Spirits(cafea cu alcool).
Am plecat impreuna cu echipa de barista a Romaniei, care trebuia sa ne reprezinte la aceste competitii si anume: Floriana Vlaicu si Marius Nica.
Aeroportul Otopeni - primul impas... bagajele imense pentru competitie...aratam ca niste pitici cu munti in spate. A fost amuzant, cum din bagajele ordonate cu care am plecat, daca ma intrebai unde e periuta de dinti...nu stiam exact in care bagaj e!
Floriana si-a carat paharele de competitie in bagajul de mina si la fiecare oprire trebuia sa explice ce face cu ele.
Am ajuns in Seul dupa nu mai stiu exact cite ore...rupti de lume, nu stiam nici un cuvint in limba lor si nici ei prea multe in a noastra.
Am plecat cu ideea preconceputa ca ma voi deplasa cu niste autobuze vechi, de cind era bunica fata...nici vorba de metrou sau alte mijloace moderne...dar am fost absolut impresionata de tot ce era in jurul nostru.
Prima experienta a fost drumul de la aeroport, care a durat o vesnicie si din fericire pentru noi europenii nevorbitori de coreeana a fost un succes... am ajuns in zona unde trebuia dupa o ora si jumatate de mers.
Ce m-a frapat a fost sa observ cit de senini si linistiti sint oamenii...in toata foiala si agitatia aia, era o liniste dupa inca tinjesc si de care mi-e dor.
As avea multe sa va povestesc, despre amabilitatea oamenilor, despre respect, despre cum se grabesc si te imping, chiar daca sint foarte draguti...despre cum nu rezista la bautura si alte traznai amuzante, dar experienta cea mai tare a fost cafeaua.
Am intilnit oameni nebuni dupa cafea, am vazut cele mai interesante, extraordinare, senzationale cafenele pe care le-am vazut vreodata, unde cafeaua era preparata cu respect pentru cei care merg acolo sa o bea.
Am intilnit cele mai trasnite decoruri pentru o cafenea, portafiltre pe tavan, risnite suspendate pe perete, bucatarie/bar cu espressor...
Am intilnit citiva din campionii nationali de barista, care toti aveau propria lor cafenea, care le reprezenta munca si ideile.
Asa am reusit sa inteleg, de ce au organizat acolo campionatul mondial de barista, pentru ca oamenii obisnuiti stateau jumatate de ora sa primeasca un cappuccino cu latte art si nu se suparau, ca asteapta.
Experienta cea mai frumoasa pentru mine a fost Coffee Radio, poate si pentru ca m-am imprietenit cu citiva oameni care lucreaza acolo si care mi-au spus ca pentru ei conteaza mai mult ca fac ceea ce le place decit banii pe care-i cistiga sau orice ce altceva.
Ce pot sa va spun despre cafea?Proaspata, bine facuta, bine servita...intotdeauna insotita de un zimbet din tot sufletul, care te facea sa-ti doresti sa mai stai un pic si sa incerci si altceva.
Au transformat conceptul Starbucks in ceva mult mai interesant si mult mai bine aplicat.
Aproape toate cafenele isi prajeau cafeaua, toate originile, puteai sa-ti cumperi cafeaua preferata si pentru acasa...si tot felul de suveniruri de la cafeaneaua preferata.
O nebunie cu cafea!!!
Seul a fost pentru mine una din cele mai frumoasa experiente legate de cafea si este unul din locurile unde imi doresc sa ma intorc, ca sa pot bea din nou cafea bine preparata si servita cu un zimbet!
