Londra sau fata cosmopolita a Europei!

 Probabil  plecarea mea la Londra s-ar fi produs in alta conjunctura, cu alta ocazie, daca nu ma gindeam la  varianta in care am putea fi mai aproape unul de altul sau sa merg pe acolo pe unde el trecuse cu putin inaintea mea.
Prima mea plecare a fost intr-un an de ziua mea.
Am ales ziua mea ca nebunia mea interioara se se amestece cu aceasta ocazie.
Divortasem, urit, orice divort are ceva urit, indiferent cite sentimente ne mai leaga si intre timp ma indragostisem, intr-o dorinta disperata sa-mi redescopar sufletul si feminitatea.
Indragosteala mea era doar podul peste care trebuia sa trec sa las in urma trecutul si sa ma privesc in viitor.
Ca in orice poveste "latino" el nu era aici, era peste "10 oceane"cum spunea cind il apuca disperarea ca nu ne putem intilni mai des, dar trecuse prin Londra cu doua saptamini inainte de ziua mea.
Exact de ziua mea am avut cea mai lunga calatorie, de la un aeroport la hotelul Edward din Londra(reparau autostrada)am facut vreo 7 ore, dar datorita gastii de care am fost insotita, totul a fost mult mai usor de suportat si amuzant.
Gasca am strins-o cu citeva zile inainte si de unde credeam ca voi merge doar eu cu o prietena, am ajunsa sa fim 6 persoane.
Trebuie sa recunosc ca a fost una din calatoriile cele mai haioase si pline de farmec din viata mea.
Desi imi dorisem in sufletul meu sa ajung prima oara la Paris, va spun cu mina pe suflet ca nu regret nici o secunda ca alta a fost ordinea.
Am plecat in cap cu niste idei preconcepute legate de vreme si oameni si am descoperit un oras plin de viata, cu o poveste cu aroma de ceai si cu o vreme care s-a intrecut pe ea insasi.
Hyde Park l-am traversat dimineata si pot spune ca a fost prima data cind m-am gindit serios ca asa mi-ar placea sa traiesc toate diminetile mele de acum incolo.
Si acum am in minte fetele prietenilor mei marcati si ei de aceasta experienta, o dimineata englezeasca autentica, tacuta si stralucitoare.
Ne-am baut cafeaua in Picadilly si am bintuit orasul pe jos, incercind in cele citeva zile sa luam in suflet cit mai mult din experienta asta.
Londra e fascinanta, un contrast de civilizatie si tiganie, cu cartiere selecte si cartiere unde stau claie peste gramada, cu o combinatie de rase si o mixtura autentica.
Londra e primitoare, e ca prajitura cu multe fructe si cu glazuri colorate.Imi place relaxarea oamenilor, contrastele dintre ei, toleranta, gradinile, castelele si monumentele pe care le-au construit.
Ma fascineaza pasiunea cu care iubesc trecutul si sint mindrii de el, cu care amesteca istoria cu prezentul si cu care le ofera celorlalti.
Am baut cafea la Cafe Nero, la Costa si la Starbucks, dar si intr-o cocioaba unde un indian mi-a amestecat cafea cu ceai si mirodenii, ce miroseau de m-au ametit.
Cafenelele sint pline ca si puburile si oamenii sint galagiosi si frumosi si de cele mai multe ori beti.
Am dansat intr-o fosta biserica facuta club si mi-am facut un prieten polonez, pe care l-a agatat Roxana, spunindu-i ca seamana cu Bon Jovi.
Piotr sau Peter a fost ghidul nostru in Londra si pentru pasiunea mea de a fotografia stilpi de iluminat noaptea m-a plimbat printre docurile ascunse, pe malul Tamisei.
Tot cu el am amestecat taria cu berea cum se face in tara lui si am baut vin rosu din Spania cu o familie sportiva care traia in Noua Zeelanda, ea fiind australianca si se cunoscusera in Africa si se casatorisera in Papua Noua Guinee.
Erau grasuti, guralivi, el practica rugby si ea il sustinea.
Prietena mea buna avea sa se mute peste una de la aceasta calatorie la Londra si dupa asta aproape de doua ori pe an sint la Londra.

Pentru mine Londra este ca bunica, la care ma duc sa ma odihnesc, fiindca are grija de mine si sigur o sa-mi faca cea mai buna mincare si cei mai buni cozonaci, e o parte speciala a sufletului meu si pot sa spun ca locul la  care ma gindesc dupa NY cel mai des cind vreau sa iau o pauza.