Coffee with love from Panama, taste it in Athena!!!Amazing coffee people!

Calatoriile sint modul prin care imi incarc sufletul, iar dupa atitia ani, ma infrupt din asta cu aceeasi placere si nu ma satur!

Cafeaua mi-a oferit aceasta placere sublima de a combina doua lucruri pe care le iubesc la fel de mult, sa calatoresc pentru a descoperi  si degusta cafele senzationale!

Acum doua saptamini am trait una din cele mai frumoase experiente legate de cafea, intilnitndu-l pe Graciano Cruz!

Graciano este din Panama, este fermier, unul atipic cei drept si calatoreste impreuna cu boabele sale minunate sa ofere oamenilor pasionati, experiente de neuitat.

Am fost invitata sa particip la un cupping profesional la Samba Coffee Rosters in Atena si da, a fost o experienta profesionala, senzoriala si de networking care mi-a schimbat iremedial perspectiva asupra a ceea ce fac.

Graciano  e plin de viata, e un nebun frumos, atit de pasionat de ce face. incit calatoreste mai mult, decit sta cu familia sa, pentru a experimenta cafea, a  trai cafea , a degusta si e molipsitor, incit la final esti indragostit total de personalitatea lui.

Echipa de la Samba a reusit sa adune la acest eveniment tineri barista, roasteri, proprietari de cafenele, o comunitate de iubitori de cafea, care chiar daca sint concurenti, intr-o piata de extrem de puternica, au venit pentru o experienta senzoriala unica.

M-am simtit tare norocoasa dupa doua ore de cupping si va spun sincer, ca daca faceam asta trei zile, nu m-as fi plictisit.

Am testat cafele din Panama si El Salvador, toate natural proces, diverse incrucisari si moduri de prajire, senzationale!

Citeodata experientele prin care treci, te golesc de cuvinte si nu le mai gasesti, ca sa poti  exprima, ceea ce ai vrea sa spui, am in minte doar aromele si gusturile si energia frumoasa a oamenilor pe care i-am intilnit pe care sincer mi-as dori sa o intilnesc mai des  si la noi.

Athena e frumoasa, galagioasa ca o adolescenta si DA, grecii stiu sa te faca sa o iubesti si mai mult, prin pofta lor de viata!

Am vizitat cele mai importante cafenele din Atena, nu am reusit sa ajung la toate, dar exista data viitoare, cind vor mai fi citeva noi, care acum se modeleaza.

Ce mi-a placut cel mai mult este faptul, ca daca isi deschide unul din ei  o microrosterie nu se gindeste, cum sa se duca sa-i ia clientii amicului sau, ci se gindeste, cum sa-si aduca clienti in locatia lui, pentru ca are cafeaua cea mai buna, retetele cele mai interesante, oamenii cei mai priceputi.

Asta mi s-a parut cu adevarat frumos, pentru ca dincolo de ceea ce detii, e calitatea umana, care ne face sau nu speciali.

De cind m-am apucat sa scriu pe acest blog, ma invirt in jurul acestei idei....CALITATEA UMANA.

Este simplu.....e ca atunci cind cautam specialitty coffee si nu cafea comerciala, de ce?pentru calitate, asta se aplica peste tot!

Nu conteaza cit de frumoasa e locatia ta, cit de frumos zimbesti in poze, cit de fericit esti ca tu ai reusit, dind din coate si calcind pe sufletele oamenilor, asta chiar nu conteaza, conteaza CALITATEA UMANA, care ne face speciali ca si Graciano Cruz si cafelele lui sau ordinary people, care pretind ca sint speciali.

Keep in mind and drink good coffee!

Mai jos aveti traducerea facuta de Graciano, acestui material!
Journeys are the way that I upload the soul, and after so many years, I partake of it with the same pleasure and not get enough! 
Coffee gave me this sublime pleasure to combine two things that I love so much, to travel to discover and taste sensational coffee! 
Two weeks ago I experienced one of the most beautiful experiences related to coffee, intilnitndu it on Graciano Cruz! 
Graciano is from Panama, is a farmer, as the atypical and travels with its wonderful beans to give people passionate, unforgettable experiences. 
I was invited to participate in a professional cupping Coffee Samba da rosters in Athens and was a professional experience, sensory and networking that irreparably changed my perspective on what I do. 
Graciano is full of life, is crazy beautiful, so passionate about what he does. exciting travels more than sit with his family to experience coffee, coffee live, to taste and it was contagious, so that in the end you total love his personality. 
Samba team managed to gather at this event young barista, roaster, cafe owners, a community of coffee lovers that even if competitors are in a very strong market came to a unique sensory experience. 
I felt very lucky after two hours of cupping and honestly say that if I was doing it three days, I would not be bored. 
We tested coffees from Panama and El Salvador, all natural process, various crossings and ways of roasting, sensational! 
Sometimes experiences are through, you empty words and no longer find, so you can express what you want to say, I have in mind just beautiful aromas and flavors and energy of the people I've met on my sincere I want to meet more often to us. 
Athena is beautiful, loud as a teenager, and yes, the Greeks know how to make you love her more, by their lust for life! 
We visited the most important cafes in Athens, we did not arrive at all, but there next time, when there will be some new shapes that now. 
What I liked most is the fact that if one of them opens a microrosterie not consider how to go get his clients his friend, but is thinking how to bring customers's location, coffee because it has the best, most interesting recipes, most skilled people. 
That seemed really nice, because beyond what you own, it's human quality that makes us special or not. 
Ever since I started writing this blog, I revolve around this idea .... human qualities.
It's simple ..... is that when looking specialitty coffee and commercial coffee not, why? For quality that applies everywhere! 
No matter how beautiful is your location, how nice smiling in pictures, how happy you are that you have failed, giving the elbows and stepping on people's souls, it really does not matter, matter of human qualities that makes us special as Graciano Cruz and his coffee or ordinary people who claim that they are special.

RIMINI 2014!

Nu pot sa nu zic ca nu am asteptat acest campionat mondial de la Rimini foarte mult, as minti!
L-am asteptat pentru ca ..asa cum stiu multi din cei care ma cunosc, Italia, este ca si acasa pentru mine.
In ultimii 4 ani a fost locul in care am calatorit cel mai des, am jurizat ultimele doua campionate nationale, o mare onoare pentru mine, comunitatea de barista din Italia, ma iubeste..cred ca mai mult decit in Romania:)))..da ..ce pot sa spun Rimini, e foarte familiar si a fost o alegere EXCELENTA ca si locatie...insa nu stiu daca in iunie, cind poti sa stai la plaja si sa te relaxezi, e cea mai buna perioada pentru a muncii, orice ai face, oricit de mult ti-ar placea.
Petrecerile de pe plaja organizate de La Marzocco au rivalizat cu campionatul:))cei mai  multi stiu de ce!
Am vazut multe in lumea cafelei, dar in unele dintre seri trebuie sa recunosc ca am fost surprinsa...si nu mereu placut!
Drumul a fost amuzant si obositor si mi-a dat mult de gindit cu organizarea unei excursii intr-o tara producatoare de cafea, am avut intentia la un moment dat sa fac o excursie cu vreo 40 de persoane:)), insa dupa drumul in Italia, mi-am dat seama ca cel mai mare grup poate fi de 4 persoane maxim.
Mi-a placut energia de gladiatori a baietilor si energia minunata pe care a avut-o Katy, care m-a suprins cit de frumos o transforma aceasta pasiune pentru cafea.
Multi dintre cei care au vazut performantele tuturor campionilor de anul asta, nu au avut cum sa vada munca, pasiunea, efortul depus, iar uneori timpul si emotiile nu au fost de partea lor.
Evident ca-mi doresc sa fim campioni mondiali si cred ca ...daca eu nu-mi doresc, care am pornit nebunia asta cu cafeaua si competitiile in Romania, nu stiu cine.
Trebuie sa recunosc  insa, ca pentru posibilitatile pe care le avem, pentru piata de la noi, care este inca ca o fata mare, sintem pe drumul cel bun.
Nu-mi place ca nu ne-am dezmintit ca natie si exista oameni, inca, in aceasta mica comunitate, care fac bussines cu cafea si care nu stiu, ca se afla in aceasta pozitie privilegiata, pentru ca eu am avut un vis si mi-am pus sufletul, economiile, munca si anii la bataie sa fac ca acest vis sa existe.
Nu-mi doresc sa fim prieteni, nici sa bem bere impreuna, dar cind unii  dintre fosti campioni au lipsa celor  7 ani de acasa si nu dau buna ziua, doar pentru ca au alta parere decit mine, e o problema si nu pentru mine, e o problema pentru caracterul acestor persoane, care se erijeaza (stiu ca nu cunosc cuvintul, au lucrat in bar, nu au avut timp de scoala) in luptatori ai unei cauze pe care nu le-a dat-o  nimeni si e trist, e foarte trist.
Nu mi-am dorit bisericute, DAR nici nu-mi doresc oameni in jurul meu, care nu vor sa faca nimic pozitiv, ci doar cum bine zice Laurentiu, sa faca poze la evenimente, nefacind NIMIC  concret pentru comunitatea de barista sau de cafea.
Au un bussiness de succes cu cafea(cinste lor), dar asta nu inseamna, ca ai dat ceva inapoi, dupa ce ai primit sansa de a fi unul din acei putini, care sa-si reprezinte tara intr-o confruntare internationala.
NU ar trebui sa-ti spun eu, ca nu ai bun simt.("prietenii" se stiu), ar trebui sa stai strimb si sa gindesti drept, ca inainte de 2010, nu stia nimeni cine esti, doar prietenii tai si familia, nimeni din lumea cafelei vreau sa spun, ca sa fiu inteleasa.
Toti "luptatorii"pentru speciality coffee, care se pling ca nu promovez cafea de specialitate, ar trebui sa-si aminteasca, ca eu am fost prima care le-am propus, sa vina la evenimente, chiar gratis.....stiti ce s-a intimplat cu acesti "luptatori", au lasat balta multe din evenimente, pentru ca e greu sa muncesti ca voluntar, sa cresti o nisa sau o piata, e mai bine sa fii un profitor, lipsit de bun simt si sa te simti ofensat.
Oamenii despre care vorbesc se stiu, ceilalti care vor sa avem o relatie decenta sint asteptati cu un ...imi pare rau...pe strada Zefirului...si lucrurile se pot rezolva.
Nu trebuie sa fim prieteni, nici macar sa iesim la bere, dar cind esti unul din cei care ai beneficiat de munca mea, de pasiunea mea, de visul meu, ai macar decenta sa zici buna ziua, sa vii sa sustii campionii nationali, sa nu te prefaci prea ocupat pentru a putea sa stai dracului pe un scaun si sa fii ROMAN...15 minute, 12 minute,10  minute...frumos ar fi sa simti, sa strigi, sa traiesti, dar ce sa-ti cer cind tu nu simti nimic, ce pot sa-ti cer!!!NIMIC
intr-o lume ideala rr fi frumos doar sa ne privim in oglinda si sa fim sinceri cu noi, chestia asta ne-ar ajuta sa fim OAMENI.
In rest...... Rimini  a fost superb, cafele bune, oameni frumosi, care nu-ti cer 500 de euro sa impartaseasca cu tine pasiunea pentru cafea.....si sincer de-abia astep sa ajung din nou in ianuarie.
Nu- mi place sa spun oamenilor lucrurile pe care ei singuri ar trebui sa le stie si nici sa sciu in fiecare post cite am facut pentru foarte multi oameni din aceasta comunitate, minuscula de barista, dar se pare ca, in Romania,din pacate,  modestia e privita ca prostie si nu ca buna crestere.
Rimini si Melbourne au fost cred, cu toate discutiile si problemele ce le0am avut, cele mai frumoase experiente, de cind merg la campionate si stiti de ce?....pentru ca oamenii astia care sint campioni au ceea ce multora le-a lipsit - 7 ani de acasa.
Sint o echipa, s-au ajutat, s-au sustinut, isi fac planuri, cum sa ajute sa mergem mai departe, cu ceea ce am inceput, se zbat, muncesc si sint oameni frumosi...cu personalitate, dar care nu m-au facut sa ma simt o halta in viata lor si apreciaza efortul si munca depusa si stiu cit de greu e sa schimbi ceva, sa educi, sa cresti, sa fii voluntar...
VOLUNTAR...pentru mine inseamna sa iubesti atit de mult ce faci, incit nu cuantifici asta in sume la sf. lunii.
Sint mindra si le multumesc ca au inteles, ca cel mai important lucru, inainte sa fii campion, este sa fii OM.
La final, este o persoana careia vreau sa-i multumesc, care mi-a facut fiecare seara in Rimini, speciala si mi-as dori, acum cind il cunosc mai bine, sa-si gaseasca in primul rind linistea si sa-si indeplineasca toate visele, oricit de nebune sint!
Daca nu visam, nu traim, asta cred, cu cit e mai nebun visul tau, cu atit mai puternic si special esti!

Alte campionate mondiale, alti campioni, toate-s noi si vechi is toate!!

2014 Melbourne

Melbourne din 2014 a fost mai prietenos decit Melbourne din 2013, prietenos ca si gazda, nu prietenos ca si intimplari legate de lumea cafelei.
Bineinteles ca orice experienta legata de campionate si campioni este una noua si total diferita de anii precedenti, doar problemele cu banii, legate de deplasari sint aceleasi ca in fiecare an, dar sper ca anul acesta macar fiecare sa fii inteles sacrificiile care se fac sa fim acolo prezenti, la aceste campionate.
Dupa atitia ani de campionate de barista nationale si internationale trebuie sa recunosc ca NU sintem o tara saraca, dar nici una bogata nu sintem si asta inseamna direct sau indirect, posibilitatea noastra de a ajunge sa participam la un campionat mondial la un hotel 4 stele sau la un hotel de 2 stele.
Ma leg de stelele de la hoteluri pentru ca e o forma de masura, prin care ne putem evalua si pe noi, unde sintem, ce putem, ce vrem, ce stim , dar si frustrarea ca desi am putea locui la 4 stele, pentru ca meritam, nu ne permitem decit doua stele,pentru ca atita putem.
Melbourne de anul acesta a fost mai prietenos decit cel de anul trecut, sintem in primele 8 natiuni in lume la preparate pe baza de cafea si alcool, am urcat vreo 8 locuri la Latte art ajungind pe 16 si mai avem un pic de munca pentru cup tasting.
Competitiile au fost pline de stress, ca de obicei!
Noi romanii sintem o natie tare zbatatoare, talentata si un pic cam agresiva, insa uneori, din pacate, nu contam pe niste liste, asa cum conteaza Australia, care este o piata mai buna pentru unii sponsori decit este Romania.
Nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa-i dau dreptate unui prieten care mi-a spus, ca daca am chef sa fac politica, nu am decit sa ma bag in chestia asta cu competitiile internationale.
Atunci cind am discutat cu el m-am enervat, ca era lipsit de sensibilitate, dar acum am inceput sa devin eu cinica si nu e chiar amuzant.
In Melbourne am fost mindra de echipa cu care am mers si am fost pentru  prima data frustrata pentru lipsa de posibilitati in a schimba ceva, a fost pentru prima data cind m-am intrebat, incotro se indreapta toata povestea asta cu competitiile de barista, m-am simtit ca la Eurovision, s-a votat intr-o directie, doar pentru ca trebuie sa fim toleranti cu barbatii, care se imbraca cu rochie si nu se rad.
A fost prima data cind nu am stiut ce sa spun unui barista, eu arbitru international fiind, pentru ca stiam ca el are dreptate............... si nu era roman, era unul din cei care stateau cu fisa de jurizare in fata, resemnat.
Stiu ca ...peace, love and coffee, dar citeodata, niste oameni, care sint intr-o pozitie, din diferite circumstante, gresesc si unele greseli sint atit de grave, ca nu mai pot fi reparate si ma intreb ce facem?Incotro?
Anul acesta am jurizat in Spania si seful juriului a facut o greseala, destul de mare, care l-a costat pe un barista 3 locuri in finala si a trebuit cu totii sa ne confruntam cu un barista inteligent, care a inregistrat totul.
Finalul a fost ca seful juriului nu a putut decit sa spuna, ca si arbitrii sint oameni si fac greseli, dar baristul respectiv a fost asezat pe pozitia pe care o merita, i s-a dat locul pe care l-a cistigat pe drept, ar fi fost mult mai trist sa fie locul 1 si sa nu se mai poata schimba nimic.
Dar experienta Spania mi-a demonstrat ca se poate schimba, iti trebuie multa putere, sa-ti invingi orgoliul si sa spui, imi pare rau sint om, dar pot schimba asta, fiindca asa e corect.
In Melbourne, baristii au fost mai buni  decit arbtrii, care i-au arbitrat, asta a fost feelingul meu, dar pina la urma cu totii sintem oameni si gresim, nu?
Dupa experienta Melbourne 2014, eu am invatat ca trebuie, ca noi romanii sa fim un pic mai relaxati in fata competitiilor, sa incercam sa ne bucuram mai mult si sa ne apreciem mai tare, fiindca nu doar locul pe care l-ai luat conteaza in viata ta profesionala, ci ce vei lasa in urma ta dupa toate experientele, ce  vei schimba, citi oameni vei invata sa iubeasca ceea ce fac, citi oameni vei face sa zimbeasca pentru ca le-ai pregatit cel mai minutat espresso si citi oameni vei impresiona cu povestile tale.
Da!asta am invatat si asta voi incerca sa-i invat si pe viitorii nostrii campioni, pe care-i voi pregati, sa nu uite ca au inceput sa concureze, doar pentru ca iubesc cafeaua!Restul e poveste!Revin cu Rimini!

DESPRE ARBITRII SI COMPETITIILE DE BARISTA!

Competitiile de barista sint acele concursuri in care mai multi barista doresc sa-si etaleze maiestria in a prepara cafea si bineinteles, ca in orice competitie exista si niste oameni care stau pe scena si testeaza din toate preparatele pe care barista le servesc.

In competitia clasica de barista exista 4 arbitrii senzoriali, 2 arbitrii tehnici si 1 cap al arbitrilor, care este responsabil in a media si creea acel echilibru pe care il cautam  si noi cu totii intr-o ceasca de espresso – echilibrul intre dulceata, aciditate si amar si mai ales sinergia intre espresso si  ingrediente.

Incepind sa scriu acest material nu pot sa nu amintesc de prietenul meu grec Tasos, care a fost prima persoana care m-a incurajat sa ma apuc de jurizat, de ce am facut-o?Pentru ca m-a fascinat si ma fascineaza gustul diferit al cafelei din fiecare ceasca.

Cafeaua implica multa pasiune si munca si datoria unui  arbitru este sa aiba cunostinte despre cafea si despre regulamente, rabdare, pasiune, timp, picioare sanatoase si spate puternic  si pentru unii dintre ei si stomac la fel de puternic.(si nu glumesc).

Toata aceasta munca este una de voluntariat, nici un arbitru nu este platit pentru a juriza si uneori  ceea ce jurizeaza este departe de ceea ce se poate numi o cafea decenta, imaginatia baristilor  neavind limite, amestecul pe care-l fac ingredientelor cu espresso, poate “ucide” si  espressoul , dar si stomacul arbitrilor.

E  amuzant  ca de fiecare data cind merg la un nou concurs de barista ,  ma gindesc la ce trasnaie voi mai bea si cum ma voi simti dupa, nu vreti sa stiti ce imaginatie au copii astia si cum citesc ei regulamentul.

In toti acesti ani de cind calatoresc sa jurizez competitii de barista am cistigat multe experiente memorabile, am testat multe cafele extraordinare sau nu, am cunoscut oameni cu aceeasi pasiune ca si mine, care mi-au devenit prieteni si care m-au facut sa iubesc si mai mult cafeaua.

Ceea ce ma face sa continui este surpriza pe care mi-o ofera fiecare ceasca pe care urmeaza sa o primesc  si increderea  care-mi este rasplatita de fiecare barista pe care-l jurizez, increderea pe care ei o au in ceea ce descopar in bauturile lor.

Am jurizat déjà foarte multe competitii internationale, cu unii dintre cei mai importanti oameni din industria cafelei  la nivel mondial si toate aceste experiente m-au ajutat sa invat de la cei mai buni si sa pun in practica acasa, in Romania, unde ma straduiesc  sa ofer  din cunostintele mele tuturor celor care se implica in jurizare.

Inceputurile jurizarii in Romania au fost prin anii 2010, deoarece inainte de asta nu se facuse mare lucru, desi aveam persoane care-mi indicasera ca se pricep la asa ceva.

Primul nostru campionat a fost foarte amuzant, fiindca eu trebuia sa aduc jurati internationali (inca o data trebuie sa-imultumesc lui Tasos pentru increderea lui in mine), pe care i -am gasit cu greu si de asemenea trebuia sa avem si arbitri romani.

Nimeni nu avea nici o idée si toti erau la fel, fara nici o baza, am format in 2010 prima echipa de jurati romani, care au facut un mic training, fiindca nu am avut timp sa facem mai mult si oricum mult mai tirziu am aflat ca trainingurile pentru arbitri sint foarte costisitoare si foarte complexe.

Tot in 2010 am format si prima echipa de arbitrii care a mers sa jurizeze prin tara, la primele regionale de barista organizate vreodata in tara noastra.

Am fost norocoasa atunci fiindca am avut buget sa-i tratez ca niste arbitrii internationali, desi pe unii dintre ei  i-am ales doar in speranta ca-i voi putea forma si ajuta sa devina arbitrii de mare calibru.

Nu mica mi-a fost surpriza ca dupa primul an sa descopar cu unii dintre ei nu au inteles, ca ei sint voluntari si ca tot ceea ce te mina sa mergi sa jurizezi este pasiunea pentru cafea, aceea pasiune care ma mina pe mina, fara falsa modestie, sa-mi las familia de multe ori, nu in cea mai fericita situatie si sa merg la competitii, stiind ca sint barista(copii pentru mine) care asteapta sa-i ajut/ajutam  sa devina mai buni.

De anul trecut am inceput si in Romania workshopuri pentru arbitrii, pentru a creste increderea baristilor din Romania in arbitrii romani care-i jurizeaza  la fiecare competitie natioanala.

Primul l-am realizat in august anul trecut si a fost un workshop de doua zile, in care au fost examene practice si examene scrise, evident la care i-am invitat pe toti aceeia care au jurizat vreodata o competitie in Romania.

Ceea ce m-a determinat sa fac workshopuri si sa renunt la unii dintre oamenii care au jurizat in Romania, este lipsa acestor personaje de bun simt si profesionalism, a fost si cazul in care personajul (celebru in piata de cafea din Romania), a incetat sa mai vina, doar pentru ca nu avea nimic de cistigat,(financiar vorbind),ca de altceva nu era interesat.

Desi sint, fara falsa modestie, cel mai bun si experimentat arbitru pe care-l are tara asta, am platit certificari si examene din 2010 incoace in fiecare an, pentru ca mi se parea absurd sa fac ceva fara sa am experienta la nivel international  si fara sa fiu examinata.

Ceea ce m-a surprins la noi in tara este ca unii dintre acesti domni care au fost chemati la jurizare, doar pentru ca la inceput trebuie sa alegi oamenii pe care-i vezi capabili sa faca asta, au inceput sa bata cimpii cu gratie vis-a vis de statutul lor de arbitrii(nu le sint platite deplasarile, fumau intre concurenti, nu recunosteau diferentele intre boabele de cafea, nu citeau regulamentele etc.), bineinteles ca sint aceia care nu vin la workshopuri sa fie testati, odata pentru ca nu sint capabili sa dea un test si sa plateasca pentru asta si in al doilea rind ca e foarte frumos sa te promovezi ca arbitru, pozitie pe care ai avut privilegiul sa o ai, la un moment dat.

 Am ales aceasta metoda  de testare dupa  4 ani de competitii regionale si nationale pentru a creea arbitri cu cea mai inalta pregatire pentru competitia nationala, pentru respectul pe care-l datoram baristilor, care-si sacrifica timp si bani sa se pregateasca sa ne arate tot ce-i mai bun legat de cafea la competitia nationala.

Personal in fiecare an merg la certificari internationale pentru a  putea face upgrade la tot ceea ce stiu, pentru viitoarele competitii pe care le voi juriza.

Fiecare workshop dureaza minim 2 zile si lucram de la 9 dimineata pina la 7 seara, fiind continuu testati practic si in scris vis-a vis de fiecare competitie in parte.

Va scriu toate aceste lucruri pentru a va face cunostinta cu o alta parte a lumii competitiilor si scriu mai ales pentru acei barista care daca citesc  acest material, sa priveasca cu mai mult respect  arbitrii, care vin din timpul lor liber sa jurizeze competitiile  si care muncesc in tot acest timp pentru a da valoare meseriei de barista si pentru acei arbitrii care au avut onoare si privilegiul sa se afle la un moment dat in acesta pozitie si sa faca tot ceea ce se poate sa se ridice la inaltimea baristilor care concureaza in fata lor.

Personal eu doresc sa le multumesc tuturor acelor arbitrii si barista, care m-au onorat cu prezenta lor in viata mea profesionala si care mi-au dat acest privilegiu sa-i cunosc prin pasiunea lor pentru cafea.